Irina Spârlea, considerată cea mai bună jucătoare de tenis româncă după Virginia Ruzici, a revenit în tenis în calitate de căpitan nejucător al echipei României de Fed Cup. Ea nu-şi neglijează însă actuala sa „meserie", cea de mamă.
La cei 37 de ani pe care îi are, Irina Spârlea se poate considera o femeie împlinită, mai ales că face ce-i place. Se ocupă cu devotament de familie, de cei doi copii ai săi Tomaso, în vârstă de 9 ani, şi Francesca, de 6 ani -, şi de soţul ei, Massimiliano Pace, care i-a fost antrenor. Şi asta, după ce timp de zece ani i-a uimit pe iubitorii de tenis din întreaga lume cu talentul său de jucătoare. Din 1990, când a trecut la profesionism, până în 2000, când s-a retras oficial, Irina Spârlea a câştigat patru turnee WTA de simplu şi şase de dublu, iar pe 13 octombrie 1997 a atins punctul de vârf al carierei sale sportive, ajungând pe locul 7 în clasamentul WTA. Cunoscută ca o rebelă, în 1996, a devenit prima jucătoare din istoria tenisului care a fost descalificată pentru că a înjurat arbitrii, iar în 1997 a fost protagonista unei altercaţii cu Venus Williams intens comentată de mass -media de pretutindeni.
Te-ai retras destul de devreme din activitatea competiţională, când erai foarte sus în ierarhia mondială. Nu regreţi că te-ai lăsat de tenis la doar 26 de ani?
Deloc. Eram într-adevăr în primii 22, dar îmi ajunsese. De fapt luasem hotărârea să mă retrag din 1999, dar nu spusesem nimănui. Încă din 1999 am decis că o să mai joc până la ediţia din 2000 a turneului de la Wimbledon. Voiam să văd cum este să joci relaxat, fără să te intereseze nicio miză. Aşa că am mers la turnee doar pentru a mă întâlni cu prietenele, şi evident n-am mai obţinut niciun rezultat.
Nici familia nu a ştiut că vrei să te retragi?
Ai mei au ştiut toţi, bineînţeles. Tata (n.r. - Dumitru Spârlea, antrenor federal de pentatlon modern, fost