Am scris în numărul trecut despre prima parte a anului 1927. Pe scena culturală românească, câteva puncte de interes: nu-ul lui Eliade (cu 7 ani înaintea celui ionescian) la Arghezi şi la Iorga, apariţia volumului de Cuvinte potrivite la Fundaţia Principele Carol, în 22 aprilie, ,vinerea patimilor", moartea tatălui lui Lovinescu două zile mai târziu, de Paşte şi, în duminica următoare, la 1 mai, ,mare lectură din Arghezi" la cenaclul din strada Câmpineanu 40.

MAI

La Sburătorul viaţa literară obişnuită: Ion Barbu citind câte o poezie şi povestind câte o păţanie, Camil Petrescu ,tot încrezut", ,copil răsfăţat, îmbufnat, ingrat", plimbările amfitrionului prin Cişmigiu, lecturi din Valéry şi Mallarmé şi Voronca şi din revista Integral, câte o nuvelă de Brăescu. Aderca citeşte, în şedinţa din 15 mai, un studiu argumentat şi elogios asupra poeziei lui Arghezi, pe care îl va publica în revista Sburătorul. Lui Lovinescu îi apar două cărţi: volumul despre Asachi şi traducerile din Horaţiu.

În urma călătoriei în Italia, Eliade publică în Cuvântul convorbirea cu Giovanni Papini, unul dintre scriitorii lui favoriţi. În gazete apar cronici la Întunecare de Cezar Petrescu (vol.I), care retrezeşte interesul pentru romanul românesc. În acelaşi an mai apăruse Concert din muzică de Bach de Hortensia-Papadat Bengescu şi stau să apară Femeia cu carne albă a lui Felix Aderca, Ciuleandra lui Rebreanu, La Medeleni (vol. III) de Ionel Teodoreanu; în literatura europeană este anul Lupului de stepă al lui Hesse.

IUNIE

Eliade îşi reia în Cuvântul tirul la adresa lui Arghezi (opinia lui nu prea fusese luată în seamă, ceea ce îl va duce la o adevărată obsesie),într-un articol pus sub versul eminescian ,Ce e val ca valul trece". După ce îl acuzase pe poet că nu-şi adună versurile în volum, s