Ca şi săptămânile ce au precedat-o, săptămâna 1622 martie a debutat în trombă, cu o campanie bizară şi zgomotoasă dusă de Mircea Geoană pe tema acordului cu FMI. Elementul picant al săptămânii a fost însă lansarea la apă a Elenei Băsescu, printr-o mişcare politică abilă şi totodată revelatoare. Iar congresul PNL, care a încheiat săptămâna, a consfinţit triumful formei fără fond.
Judecând după evenimentele primei jumătăţi a săptămânii, România a părut să penduleze între două planete care nu comunicau între ele: planeta Traian Băsescuguvern şi planeta Mircea Geoanăsindicate. Pe cea dintâi s-au desfăşurat tratativele cu delegaţia FMI, în timp ce pe cea de-a doua se contesta tot ce făceau preşedintele şi guvernul. Ducând această descriere la concluzia sa logică, putem spune că preşedintele PSD a sabotat la nivel retoric-declarativ activitatea miniştrilor PSD din guvernul de coaliţie condus de Emil Boc. Astfel, luni, când delegaţia FMI discuta la Cotroceni cu preşedintele, premierul şi guvernatorul BNR, în spatele uşilor închise, domnul Geoană se întâlnea, în văzul camerelor de luat vederi, cu liderii sindicali. Liderul PSD a ţinut un discurs calificat de analişti drept populist, deplângând sacrificiile pe care le-ar fi făcut membrii de sindicat şi pe care PSD nu avea să le mai permită.
Ascultându-l, Mircea Coşea (PD-L) l-a comparat cu preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, şi s-a întrebat pe bună dreptate cine a fost până acum sacrificat: cumva bugetarii beneficiari de sporuri care le multiplică salariile de 56 ori? Tot domnul Coşea, dar nu numai el, i-a atras atenţia domnului Geoană că nu şi-a actualizat baza de date cu privire la FMI, rămânând tributar unei viziuni vechi asupra acestei organizaţii. Apelul la realism şi la raţiune nu a folosit însă la nimic, cum nu a folosit nici analiza Fondului, din care rezulta că România va avea un deficit de 45%
