Amintirile false şi trunchiate create de oameni, o armă în campaniile electorale

Cercetătorii au obţinut dovada că memoria ne joacă farse nu pentru că se deteriorează ci pentru un scop mult mai înalt: protejarea propriului nostru organism, relatează Science et vie. Potrivit ultimelor studii, nici amintirile nu reprezintă întocmai ce ne imaginam: ele nu ţin exclusiv de trecut, ci sunt şi legătura noastră cu viitorul. Când amintirile se amestecă, se estompează, dispar sau se îmbogăţesc cu elemente imaginare, este o tactică a creierului menită să ne ofere confort.

În bună parte, pentru că unele amintiri prea exacte pot fi dezagreabile sau chiar traumatizante. Aproximativ 30% dintre oameni rememorează amintiri false (sau ceea ce Freud numea „amintiri ecran”, de autoprotejare). Iată de ce, într-un cerc de prieteni care au trecut prin aceleaşi încercări, se poate întâmpla ca fiecare să îşi amintească lucruri complet diferite despre un acelaşi eveniment. „Ne completăm amintirile vagi cu ceea ce ştim din propria experienţă”, spune şi Pascale Piolino, profesor conferenţiar la Universitatea Paris – Descartes.

Amintirile trunchiate sau false, „un rău” necesar

Dar memoria nu se mulţumeşte doar să selecteze anumite amintiri – convingerile, comportamentul şi sentimentele pe care le trăim în prezent modelează amintirea evenimentelor trecute, în aşa fel încât „să dăm bine” în faţa propriei persoane, tot o modalitate de autoapărare. Oricum, fiecare dintre amintirile pe care le avem are o doză mai mică sau mai mare de ficţiune, astfel încât niciuna nu reflectă sută la sută realitatea. Persoana care le trăieşte este ferm convinsă că sunt reale şi nu poate fi convinsă de contrariu nici măcar atunci când i se demonstrează factual că lucrurile nu s-au întâmplat aşa.

În plus, mai există un „fenomen”. Ori de câte ori ne reamintim o informaţie, ea este rescrisă