Ce mai avem de discreditat? Chiar daca tara noastra intra la timpul potrivit in spatiul Schengen, nu poti sa nu observi un lucru limpede ca lumina zilei. Romania este pe cale sa "decredibilizeze" si generoasa idee a unitatii europene. Rezervele si nemultumirile tuturor capitalelor UE pe relatia cu Bucurestiul confirma faptul ca am devenit foarte repede, dar conform tuturor asteptarilor, oaia neagra a Europei. Sau a treisprezecea stea de pe drapelul uniunii. Cea care aduce ghinion. Inainte de 2007, romanii credeau, amagiti si de pacalicii de genul lui Siviu Brucan, ca intrarea in UE va coincide cu o epoca de bunastare, civilizatie si voie buna. In loc de asta, deschiderea granitelor nu a facut altceva decit sa dezvaluie ce uriasa a ajuns distanta dintre tarile europene si Romania, dupa 45 de ani de comunism si inca vreo 20 de tranzitie. Altfel arata orasele lor vesele si altfel arata orasele noastre cenusii; altceva fac politicienii lor si altceva spun politicienii nostri; intr-un fel se numara salariile lor si cu totul altfel zdrangane retributiile noastre. Nu mai vorbim de diferentele dintre spitalele, scolile, autostrazile, hidrocentralele (nu va mirati, si ei au hidrocentrale, nu le-a inventat Ceausescu pe toate!), parcurile si tiganii lor si spitalele, scolile, autostrazile, hidrocentralele, parcurile si romii nostri. Culmea integrarii este ca pina si romanii lor sint tot mai deosebiti de romanii nostri. De asta nici nu mai vor sa se intoarca acasa. Dar daca profetul Brucan s-a inselat complet, poetul Dinescu a avut mare dreptate. El este cel care afirma, mai demult, ca, dupa ce am reusit sa compromitem comunismul (doar cel cambodgian fiind mai pacatos decit cel made in Romania), dupa 1990 am facut eforturi semnificative sa compromitem si capitalismul. Iar cind marii nostri oameni de afaceri au anvergura unui Dan Voiculescu, cel alintat Felix Motanelul, nu mai ar