Cu ocazia meselor familiale de la abia trecutele Sărbători, dincolo de tradiţionalul sport al mîncatului mult şi greu, fără cale de scăpare, o mulţime de români au exersat, probabil, echilibristica evitării certurilor politice. În amestec cu sarmale şi caltaboşi, o discuţie aprinsă despre Ponta şi Băsescu poate crea serioase disfuncţii digestive. Patimile sînt mai domoale în zilele astea, dar, totuşi, cînd se iscă...

Unii nu pricep cum ceilalţi îl mai pot susţine încă şi astăzi pe Traian Băsescu, cum de se pot simţi în continuare ataşaţi şi reprezentaţi de o astfel de lighioană politică, de un intrigant care nu ştie decît să jignească, să umilească şi să dezbine. Un preşedinte fără ţinută, cu un comportament nedemn de o asemenea funcţie, care, pe deasupra, mai are şi accese autoritare. Şi nu se poate spune că această mirare a verilor şi unchilor de la masă nu e în mare măsură justificată.

DE ACELASI AUTOR În grabă Arma personală Maşini străine Pana de la Versoix Ceilalţi, la rîndul lor, nu pricep cum de rudele lor bune, care pînă nu demult erau persoane cu capul pe umeri şi cu care în trecut împărtăşeau cam aceleaşi valori, au putut să ajungă la un asemenea grad de tulburare în gîndire, încît să voteze cu USL, adică cu urmaşii partidului lui Iliescu şi Năstase, cu băiatul obraznic care n-a ezitat să-şi preia funcţia, deşi avea atîrnat de gît un plagiat pe măsura caracterului înaintaşilor săi. Sau cu Crin, cel care distruge PNL-ul şi ne face de rîs, beştelind-o la televizor pe „madam“ Merkel. Să voteze, adică, rudele lor cele bune în interesul hoţilor din politică şi împotriva justiţiei? Şi nu se poate spune nici că această mirare n-ar fi la fel de justificată ca şi prima.

Şi unii, şi alţii au dreptate. Sau poate nici unii, nici alţii nu au dreptate. În orice caz, argumentele de fiecare parte sînt cît se poate de puternice şi de valabile. E ade