Cand am ales titlul, gandul m-a purtat la intrebarea: dar oare ce este inedit in interpretarea de fata? In fond, pe pietele financiare numeroase sunt faptele pe care literatura de specialitate le numeste "market coordination failure" (esecuri de coordonare pe piata); ele pot conduce la suprareactii (overshooting-uri) excesive, la "echilibre precare" (bad equilibria).
Si criza din Asia de Sud-Est din deceniul trecut, si interventia Fed-ului pentru evitarea contagiunii dupa caderea fondului de risc LTCM (in 1998) au revelat miopii individuale majore, erori de judecata incredibile (ca si modele econometrice defectuoase), instinct de turma (herd instinct) cat cuprinde.
Pentru explicarea "caderii' leului (la peste 3,60/1 euro) au fost enumerati mai multi factori, despre care s-a vorbit adesea in acest an: cresterea fulguranta a deficitelor externe (cel de cont curent probabil la peste 14% din PIB in 2007), deteriorarea structurii finantarii acestora (cu ISD in jur de 40% la deficitul de cont curent in 2007), competitivitatea redusa a productiei interne si, nu in cele din urma, conditiile internationale tot mai rele. Sunt putini cei care au reliefat insa contextul "structural" al deprecierii puternice in liberalizarea totala a contului de capital totala intr-o economie cu vulnerabilitati si cu o dezinflatie pornita tarziu. De aici a rezultat si o tintire a inflatiei sui-generis, care nu a ignorat evolutia cursului si care foloseste rata de politica monetara cu ambivalenta. Dar asupra acestui aspect am mai insistat (vezi si ZF, 5 noiembrie a.c.). In randurile de mai jos doresc sa reiau un aspect care merita, in opinia mea, atentia comunitatii bancare din Romania: creditul bancar.
Ca in toata Europa Centrala si de Rasarit expansiunea in Romania a creditului bancar a fost exploziva in anii recenti - in termeni reali de 20-30% anual. In 2007 stocul de credit