„Weekend Adevărul“ prezintă, în premieră, ultimul proiect arhitectural al lui Liviu Ciulei.

Cariera de regizor a lui Liviu Ciulei (1923-2011) a umbrit, aproape pentru totdeauna, o alta, pentru care mediul familial şi studiile îl pregătiseră cu minuţiozitate: aceea de arhitect.

Îndrumat de tatăl său, un proeminent inginer constructor al perioadei interbelice, tânărul Ciulei a absolvit, în 1949, Facultatea de Arhitectură. Ar fi trebuit să proiecteze clădiri toată viaţa, dacă talentul actoricesc, cultivat pe ascuns, începând din adolescenţă, nu ar fi fost atât de puternic încât să dea peste cap socotelile părinţilor.

Când a obţinut diploma de arhitect, absolvise, de trei ani, Conservatorul de Muzică Teatru şi apucase să joace în primele spectacole. Chiar dacă şi-a trăit întreaga viaţă pe scenă, Ciulei a lăsat în urmă şi o mică operă arhitecturală. O operă alcătuită din proiectele a trei clădiri care au rămas, pentru totdeauna, la stadiul unor desene pe hârtie. E vorba de lucrarea de diplomă din 1949 - schiţa unui teatru de copii, de un îndrăzneţ studiu pentru construirea Teatrului Naţional din Bucureşti (1961) - şi, la peste patru decenii distanţă, în 2005, de proiectul unei pensiuni montane, în curtea unei case din Sinaia, care odată, demult, aparţinuse tatălui său.

Proiect pentru Teatrul Naţional din Bucureşti (1961), realizat de Liviu Ciulei în colaborare cu arhitecţii Stan şi Paul Bortnowski

O arhivă greu accesibilă

Desenele teatrului de copii, din 1949, sunt de negăsit în arhiva Universităţii de Arhitectură din Bucureşti. Dacă ar mai exista - iar pentru asta sunt şanse infime, dă asigurări Lucia Vlad, secretarul şef al şcolii - ar trebui să stea, ticsite, în pivniţa în care facultatea înghesuie, anual, lucrările de diplomă ale studenţilor.

Periodic, cam o dată la zece ani, încăperea e