Biologii de la Institutul Cantacuzino se „antrenează“ în stârpirea ecologică a gângăniilor de apartament. Specialiştii au găsit şi elixirul tinereţii fără bătrâneţe pentru gândaci: hormonii juvenili, care-i păstrează adolescenţi şi îi împiedică să se înmulţească.

FOTOGALERIE

Într-un subsol al unei clădiri a Institutului Cantacuzino din Capitală, câţiva biologi cresc ţânţari, muşte, gândaci, şoareci şi alte vietăţi aparent nefolositoare omului. Îi hrănesc, le schimbă culcuşul, vara au grijă să aibă aer, iar iarna îi încălzesc sub controlul termostatului. Totul, în scopul ştiinţei.

Ultimul lot adoptat de specialiştii institutului e de gândaci. Pe rafturile din crescătoria de la subsol stau câteva borcane mari, ca de murături. În interiorul lor, pe un pat de tărâţe şi cereale, fojgăie diverse specii de gângănii. Pereţii recipientelor sunt unşi cu grăsime pentru ca prizonierii să nu poată urca pe sticlă şi să iasă afară. „Acesta mare se numeşte Periplaneta americană, e cel pe care-l întâlnim afară, pe stradă", ne lămureşte entomologul Alexandru Vladimirescu, în timp ce ridică tifonul de pe un borcan.

Dintr-un recipient alăturat se aude cum se izbesc de sticlă câteva femele din specia românească de gândaci de canalizare, Blata orientalis le zic biologii. „Îi hrănim cu apă cu zahăr şi cereale şi facem cu ei teste de rezistenţă la diverse produse. Anumite firme apelează la noi ca să-şi testeze insecticidele", adaugă dr Vladimirescu.

Crizantemele care ucid

Biologul care s-a ocupat mai îndeaproape de viaţa gândacilor, Gabriela Nicolescu, de la Laboratorul de entomologie al Institutului Cantacuzino, ne spune că a fost preocupată de găsirea unei metode cât mai ecologice de stârpire a acestor vietăţi. Şi a găsit-o: „Am făcut studii cu extracte din diverse plante medicinale şi am observat că pelinul, crizantemele şi gălbenelele de curte sunt pri