Fie că stai de vorbă cu surferi profesionişti sau doar amatori, întotdeauna îţi vor spune că nu urăsc nimic mai mult decât schimbările meteo sau alternarea sezoanelor. O ploaie torenţială îî va ţine la distanţă de mare şi pe cei mai curajoşi iar de făcut surfing iarna sau primăvara nici nu se pune problema.

Aceleaşi probleme le-a întâmpinat şi surferul american Hunter Joslin, până a realizat că avea nevoie de un fel de simulator de valuri pentru interior. Astfel, a apărut indoboardul.

Mini placă de surf şi cilindru = indoboard

Un indoboard nu este greu de recunoscut, odată ce ştii după ce să te uiţi. Este vorba de o placă de lemn, mai mică decât cea de surf şi mai lată decât un deck de skateboard, aşezată pe un cilindru cu două opritoare de lemn la capete, care îl ţin în loc. Cheia este să îţi menţii echilibrul pe ea, în timp ce te balansezi dintr-o parte în alta, ca şi cum ai înfrunta valurile.

Primii paşi în indoboarding

Indoboardingul rămâne fidel sporturilor din categoria sa. Placa este acoperită cu un griptape, care nu permite alunecarea atunci când te urci şi te balansezi pe ea, iar mişcarea de urcare nu diferă de cea folosită de skateri sau snowboarderi. Pentru cei care nu au experienţă în domeniu, cam aceştia ar fi paşii de urmat:

1. Porneşti cu avânt şi sari pe placă

2. Atenţie la aterizare: trebuie să păşeşti mai întâi cu piciorul din faţă, apoi cu cel din spate.

3. În final, trebuie să ai picioarele uşor depărtate, genunchii flexaţi şi cu cilindrul undeva între picioare, sub placă.

Din acest moment, fiecărui începător la indoboarding îî va fi testată rezistenţa. Pentru a sta cât mai mult pe indoboard, fără să atingi cu piciorul podeaua, este nevoie de agilitate şi balans continuu. Echilibrul este obţinut prin mişcări inverse celor naturale ale plăcii – dacă ea se îndreaptă spre stânga, indoor-surferii