Ca şi în romanul "Pleacă repede, întoarce-te târziu", tradus mai demult în limba română, scriitoarea Fred Vargas, cea mai bună autoare de romane poliţiste din Franţa contemporană, îl prezintă pe comisarul Jean-Baptiste Adamsberg într-o confruntare cu o istorie bizară.
De câteva luni, pe trotuarele Parisului cineva trasează cercuri albastre, cu diametrul de doi metri, scriind pe circumferinţă o frază ciudată: "Victor, piază rea, ce faci pe şosea?". În interiorul lor se află diverse obiecte anodine, aruncate sau pierdute de către trecători – capace de bere, agrafe de birou, cercei, bucăţi de sârmă, lentile de ochelari, o lumânare, un os de cotlet de miel... Ziariştii poznaşi inventariază aceste desene care apar prin diverse locuri ale Oraşului lumină şi scriu articole amuzante despre aceste "fapte culturale", o concurenţă pentru cei care mâzgălesc graffiti. Psihiatrii oferă explicaţii docte în legătură cu această manie nevinovată – "omul ăsta pare să se confrunte cu o dilemă dureroasă, de natură metafizică, filosofică sau, de ce nu, poetică". Un grafolog îi analizează scrisul pentru a-i schiţa un profil. Cetăţenii se distrează de minune pe seama necunoscutului pe care nu-l surprinde nimeni când mânuieşte creta, dar care lasă în urmă un miros de mere putrede..
Numai comisarul Adamsberg rămâne circumspect şi posomorât, descoperind în aceste desene semne de cruzime şi presimţind nenorociri apropiate.
Într-adevăr, de la un moment dat, în cercurile albastre apar victime: două femei şi un bărbat cu beregata tăiată, după ce, mai întâi, au fost loviţi în cap. Iar teroarea cuprinde urbea.
Jean-Baptiste Adamsberg îşi desfăşoară ancheta după tipicul său obişnuit. Parcă s-ar conforma unui ritual derulat la ralanti, fără a avea nimic spectaculos în comportament. "Un om nehotărât, un om încet." Pune rareori întrebări, mai mult tace, dar