Îmi aduc aminte de vremurile fericite ale copilăriei... eram o liotă de copii sănătoşi, ne plimbam veseli prin natură, ne jucam cu animale, înotam în lac, făceam excursii prin pădure, ne tăvăleam prin iarbă, furam fructe din livezi şi ne murdăream în ultimul hal. Ne mai muşcau un ţânţar, un păianjen, mai luam purici şi păduchi, dar bunicile noastre ştiau mereu să ne scape de toate astea simplu şi fără urmări.
Nu-mi aduc aminte despre microbi, invazii de insecte periculoase, viruşi, bacterii, chimicale, poluare, praf sau epidemii de boli exotice şi tropicale. Pe atunci însă, anotimpurile erau anotimpuri, se manifestau clar şi specific, ţineau exact cât scrie în calendar şi natura era aşa cum ne povesteau bunicii. Curată şi în legea ei. Şi asta doar acum 35 de ani!
Azi, lumea este dată peste cap - clima, mediul, oamenii, natura. Totul pare făcut să te ameninţe, să te atace cu ceva periculos, sub o formă sau alta. Dacă în adolescenţă singurul pericol în cazul unui sărut furat era posibilitatea de a lua o palmă (de la fată, de la fratele sau părinţii ei), azi te gândeşti la Boala sărutului (mononucleoză sau sindromul virusului Epstein-Barr), la sifilis, gripă, hepatită sau chiar SIDA!
Pe vremuri, muşcătura de ţânţar te făcea doar să te scarpini. Azi, anofelul poate să-ţi dea meningo-encefalită! Şi lista poate continua.
Însă pe vremea aia roşiile chiar erau roşii, nu se manipulau genetic seminţele de legume şi fructe şi, mai ales, nu „otrăvea” nimeni castraveţii cu bacteria E.coli.
Locuiesc într-o margine de Bucureşti, în Sectorul 1, la 70 de metri de pădure. Asta, la prima vedere, pare „cool”, dar... în cel mai bogat sector al Capitalei (care, cică, asigură 10% din PIB), în cartierul nostru - Vatra Nouă - avem insecte, şoareci, şobolani, şerpi, câini comunitari, gunoaie şi bălţi puturoase în pădure, precum şi tone de praf.
Pentru pri
