Pasii pe care ii face Sofia pentru integrarea in UE si NATO sint mult mai inteligenti si decisi decit ai Romaniei Intr-o saptamina, scandalul diplomatilor rusi acuzati de spionaj, expulzati de autoritatile de la sud de Dunare, a atras atentia Occidentului mai mult decit ar fi putut-o face o campanie mediatica de anvergura sau un lobby sustinut in SUA. "Bulgaria este pregatita sa plateasca pretul suveranitatii sale nationale", spune, remarcabil, ministrul de externe bulgar. Si nu sint deloc cuvinte gratuite. Tara cea mai apropiata de fosta URSS, in ciuda optiunilor de integrare in UE sau NATO, nu a jucat, pina acum, pe plan extern, o partitura a divortului de Rusia. Prompt, Occidentul nu a facut decit sa salute expulzarea spionilor rusi si a onorat Bulgaria chiar cu vizita directorului FBI, care a apreciat cazul drept un exemplu. Simbolic, gestul bulgar pare fara precedent in istoria apropiata a Bulgariei. Nu numai dependenta energetica a economiei bulgare a aminat acest gest, ci si o istorie. Raporturile Bulgariei cu Rusia au impartasit traditional acel ethos slav-ortodox, observat ca decor si prilej de mitologizare politica in timpul bombardamentului Iugoslaviei de catre NATO. Pe parcursul secolului trecut, Rusia a tutelat indeaproape soarta bulgarilor prin tratate, periodice, cu Imperiul Otoman. Daca a fost scutita de ghinionul transformarii intr-o gubernie, era cit pe-aci sa devina o republica sovietica in perioada comunista. Integrarea euro-atlantica, pentru Bulgaria, ar fi prima desprindere semnificativa din sfera de influenta ruseasca de la constituirea ei ca stat modern in 1908. Moscova intelege perfect acest lucru si nu-si poate reprima accesele nervoase si neputinta. In razboiul comunicatelor, Kremlinul se comporta realmente ca tara suzerana Bulgariei. Ca raspuns de retorsiune, a expulzat trei diplomati, iar ambasada Rusiei din Sofia a transmis un comunicat