* Am prins în week-end, urmărind jurnalele de ştiri, imagini cu elemente comune: saci plini cu nisip. Nu, nu fura nimeni aşa ceva dintr-o fostă întreprindere: erau clădiţi unul peste altul, să împiedice năvala apelor prin mai multe localităţi. Până şi Dunărea părea că şi-a ieşit din fire (şi o înţelegem, fiindcă trece prin România!). E o lege a naturii (nu nescrisă, că am scris noi despre ea, în repetate rânduri!): vine primăvara, bine-mi pare, viitura va fi mare!
* La noi, inundaţiile fac parte din istorie şi sunt surori cu românul, se repetă anual, ca onomasticile, şi tot anual nu învaţă nimeni nimic din această repetiţie devenită chiar plicticoasă. Doar unii politicieni s-au prins că nenorocirea unora este şansa altora de a fi aleşi, după ce aduc în dar năpăstuiţilor cizme de cauciuc, gresie şi termopane. Despre ce s-a mai întâmplat în sensul ăsta, prin România, dar n-a apărut la televizor, în cele ce urmează:
* Apa a măturat o parte a comunei Gândaci, dărâmând garduri şi surpând case mai şubrede. La numărătoarea sătenilor s-a descoperit că lipsesc Marcel Tocană, nevasta Terentina şi patul lor conjugal. Pompierii ajunşi în sat n-au descoperit nici o urmă a victimelor, dar marinarii de la bordul unui petrolier sub pavilion panamez, care naviga prin apele Mediteranei, au văzut prin binoclu, la o distanţă de aproape trei mile spre tribord, o plută cu doi naufragiaţi care păreau morţi sau leşinaţi din cauza epuizării. Comandantul a ordonat "Cu toată viteza, înapoi!" şi a fost lansată la apă o barcă de salvare, care s-a îndreptat spre plută. Unul dintre salvatori povesteşte că, în momentul în care au lipit barca de plută, naufragiaţii (un bărbat şi o femeie, înveliţi cu o plapumă din care ieşeau fulgii) s-au trezit şi au strigat "Care-ai intrat în casă, mă? Rex, hoţu', hoţu', şo pă el!".
* De câţiva ani, Gică Derbedeu e în proces cu fratele G