În anii comunismului tot săracul mânca măcar un oblete, de Florii, dar şi în orice weekend de peste an, iar Brăila era considerată patria peştelui, însă acum, oamenii cumpără doar de poftă. Peştele de la Brăila vine din Blasova şi Tulcea, iar comercianţii noştri îl iau la aceleaşi preţuri ca şi bucureştenii.
Dispariţia chirhanalelor, a pescăriilor de stat, dar şi veniturile tot mai mici ale brăilenilor, determină creşterea preţului la peşte.
Pe vremea dictatorului Ceauşescu, erau pescării la fiecare colţ de stradă în Brăila. Acum, au mai rămas câteva în pieţele mari din municipiu, iar comercianţii sunt nevoiţi să cumpere marfa din Tulcea, din Deltă, şi s-o vândă la preţuri ca în Bucureşti.
Petrică Motoc, vânzător
“La noi nu mai sunt chirhanale, înainte, peştele era mâncarea săracului, dar acum, e un lux, cumpărăm doi, trei obleţi, numai de poftă”, ne-a spus Virgil Mihalache, 62 de ani, cumpărător.
Comercianţii ridică din umeri şi spun, la rândul lor, că marfa e scumpă fiindcă o cumpără scumpă. “Luăm din Tulcea, crap la 13 lei şi-l dăm la 15 lei, da, într-adevăr, ca la Bucureşti. Asta e, secretul este să diversifici şi să aduci marfă tot mai ieftină, fiindcă brăilenii au rămas mari consumatori de peşte”, spune Petrică Motoc, de 31 de ani, care se poate mândri că vinde peşte din 1998 şi că, cu chiu cu vai, reuşeşte să-şi întreţină, astfel, familia.
Preţul peştelui vândut la noi se umflă artificial în localităţile din Tulcea, de către marii crescători. Paradoxal, în această perioadă, în loc să scadă, preţul peştelui de Dunăre creşte, deşi, în Brăila, se presupune că peştele este la discreţie.
De câţiva ani, legenda cum că la Brăila peştele de Dunăre poate fi cumpărat la preţuri de nimic a murit.
Comercianţii din pieţele locale povestesc cum au ajuns să ia peştele pescuit la noi de la Murighio
