Sistemul de distribuţie a legumelor şi fructelor, care le rezervă fermierilor autohtoni doar o mică parte din profit, nu face decåt să agraveze problemele acestora. Un maidan imens, înconjurat de un gard din tablă, într-o zonă pierdută undeva între cartierele Rahova şi Ferentari. Aici funcţionează una din cele două pieţe de gros de fructe şi legume din Capitală. Sub soarele arzător se aliniază cuminţi, pe mai multe rånduri, sute de dube, camionete ori furgonete.
Sistemul de distribuţie a legumelor şi fructelor, care le rezervă fermierilor autohtoni doar o mică parte din profit, nu face decåt să agraveze problemele acestora.
Un maidan imens, înconjurat de un gard din tablă, într-o zonă pierdută undeva între cartierele Rahova şi Ferentari. Aici funcţionează una din cele două pieţe de gros de fructe şi legume din Capitală. Sub soarele arzător se aliniază cuminţi, pe mai multe rånduri, sute de dube, camionete ori furgonete. Toate au uşile deschise şi-şi expun cu måndrie măruntaiele: mormane de varză, saci de ardei sau ceapă, lădiţe cu roşii sau piersici. Proprietarii aşteaptă apatic, gonind din cånd în cånd cu måna norul de praf stårnit de vånt sau de vreo maşină.
„Seara, noaptea chiar, atunci se vinde cel mai bine“, explică lipsa de activitate un argeşean venit la Bucureşti cu o dubiţă plină de legume. Långă el, un ialomiţean goleşte alene o Dacie-papuc încărcată cu porumb de fiert. Ceva mai încolo, o familie din Izbiceni, Olt, îşi aduce aminte, oftånd, de vremurile cånd reuşea să prindă o tarabă într-o piaţă din Capitală. Îi întrebăm dacă, totuşi, nu e mai bine acum: în sistemul en gros, scapă de marfă mai repede şi au timp mai mult pentru familie şi gospodărie. „Ba da“, vine răspunsul, „dar şi banii erau mai mulţi. Acum, dăm kilogramul de ardei cu doi lei şi în piaţă se vinde dublu, cu patru lei. Noi cumpărăm seminţe, muncim luni de zile la plivi