Premiile obţinute şi cărţile publicate fac din Bogdan Creţu un nume sonor al noului val de scriitori din Iaşi. Tânărul cochetează şi cu şevaletul. A început să citească înainte de a merge la şcoală.

Pentru că părinţii lui s-au îngrijit să aibă cărţi în casă, asta a devenit „joaca preferată“ a lui Bogdan Creţu. Dumas, Mark Twain, Ostrovski, poveşti nemuritoare, romane poliţiste, sunt doar câteva dintre lecturile pe care le-a făcut în copilărie.

Primii ani din viaţă i-a petrecut la Cobadin „o comună foarte frumoasă, în care s-a născut şi poetul Virgil Teodorescu“, mărturiseşte lectorul universitar de azi. Pe atunci visa să se facă fotbalist. Apoi, în adolescenţă, voia să devină chitarist. Cumva „s-a trezit critic literar. Lucrurile au venit de la sine în această direcţie, după lecturi numeroase şi dorinţa de a-mi exprima părerea“, crede Bogdan Creţu.

Un critic important în noul val de scriitori

A debutat în 1997, în „Convorbiri literare“, când era student în anul I. A continuat să publice, iar astăzi numărul articolelor atinge cifra de 500. Între revistele de cultură, cotidienele locale şi naţionale în care a publicat, „Ziarul de duminică“, „Ziarul de Iaşi“, „Viaţa românească“ şi „Contrafort“ sunt cele în care Bogdan Creţu întreţine şi câte o rubrică.

Prima carte i-a apărut în 2005, an în care de fapt a debutul a fost dublu. „Matei Vişniec – un optzecist atipic“ şi „Arpegii critice“, au fost publicate la scurt timp una de alta. Au urmat, în timp, alte două volume. Cărţile sale nu au rămas deloc indiferente. Cele mai importante distincţii pe care le-a primit au fost Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, în 2006, şi Premiul de excelenţă al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, aflată sub egida Academiei Române, în 2009.

Din februarie 2002 a intrat şi preparator la Facultatea de Li