Pierre Hassner, nascut în 1933, filosof, discipol al lui Raymon Aron, este unul dintre specialistii cei mai respectati în materie de relatii internationale. Profesor si cercetator emerit la Sciences Po, a predat în Italia, Statele Unite si Canada. Ultimele lui lucrari se ocupa de conflictele care au urmat Razboiului Rece. Secolul XXI nu va fi "noul secol american" la care visau neoconservatorii la sfarsitul anilor ‘90. Sa fie, în cazul acesta, "secolul antiamerican" despre care vorbeste autorul bulgar (si proamerican) Ivan Karstev? Sa-i dam dreptate lui Karstev atunci cand proclama sfarsitul unei iluzii, aceea a "secolului libertatii"? Sa întelegem ca soarta secolului este pecetluita? Da, daca prin asta vrem sa spunem ca lumea nu se va mai întoarce la un sistem "unipolar" în care hegemonia americana sau occidentala, în termeni de putere sau de legitimitate, ar fi acceptata de restul lumii. Nu, daca asta înseamna ca cele doua amenintari crescande - a tiraniei si a anarhiei - ar fi, împreuna sau separat, menite sa domine secolul, ca nici Statele Unite si nici aliatii lor europeni nu ar mai avea, împreuna sau separat, niciun atu de pus pe masa si nu ar mai putea exercita o influenta importanta - si poate hotaratoare - pentru supravietuirea planetei si a civilizatiei sale. Ceea ce ne propunem sa examinam în articolul de fata este: în ce mod putem sa ne aparam interesele si principiile, cum putem sa actionam în favoarea pacii si a libertatii într-o lume pe care nu o mai dominam, în care pozitia noastra va fi tot mai decalata fata de centru si în care legitimitatea noastra, ca judecatori sau educatori pentru restul omenirii, este tot mai contestata? Un început de raspuns cere o evaluare a schimbarilor revolutionare petrecute în ultimii trei sau patru ani. Dupa parerea mea, între 2003 si 2006 se situeaza al treilea act al unei drame care a început cu prabusirea Uniunii Sovi