Care sint principalele abilitati cerute unui om politic roman? Le putem enumera, cu totii, dintr-o suflare: rezistenta (inexpugnabila) la stress, salvarea aparentelor in orice imprejurare, oricit de ostila, si, cu precadere, talentul (incontestabil) de a prezenta propria realitate drept unica valabila si posibila. Ce altceva demonstra fostul elev, in extemporalul ingalbenit de vreme, daca nu tocmai aceste trasaturi funciare? Mi-a parvenit, zilele trecute, prin amabilitatea unui bun prieten, un document antologic. Este vorba despre extemporalul la limba romana al unui elev de clasa a V-a dintr-un oras moldav din nord. Aceasta opera epocala a fost expediata, in format electronic, amicului meu chiar de catre dascalul de gramatica al tinarului amintit. Vechi coleg cu cel care mi-a transmis mie insumi fabuloasa hirtie, profesorul a dorit ca si altii sa se infrupte din deliciile scolare pe care el le degusta, de decenii bune, arhivindu-le, dupa cum se vede, din cind in cind, ca pe niste inestimabile incunabule. As banui, in substratul gestului sau, si o nedeclarata angoasa la gindul ca astfel de minunatii s-ar putea pierde, fara a fi aruncat o raza din lumina lor si peste muritorii de rind, contemporani cu vajnicii autori pre-puberi. Un strigat "infundat" adica pentru atentie si, mai ales, solidaritate. Trebuie sa va spun ca am parcurs lucrarea respectiva cu atentie de psihoterapeut si concentrare de tennisman la primire. In primul rind, o evaluare de ansamblu: scrisul elevului in cauza este ordonat si, in buna masura, caligrafic. Coloanele sint bine asezate in spatiu, linia de margine nu lipseste, semnatura personala si cerinta testului fiind, de asemenea, excelent raportate la proportiile intregului. Din unghi strict psihologic, as observa ca tinarul studios are o reprezentare interioara a ideii de "extemporal" plina de simt de raspundere. Vrea sa creeze o impresie vizua