Stă cât e de lung pe una dintre băncile din stația Obor, cu capul pe singura lui avere: o plapumă înghesuită într-o sacoșă de supermarket. Nu ai cum să nu-l observi. Vorbește singur și, câteodată, îl apucă înjuratul. Îl ține câteva secunde și apoi se potolește

Cristian uimește călătorii cu versurile din Baudelaire

Sursa: VLAD TEODORESCU

Toată averea lui Cristian este plapuma de sub cap

Sursa: VLAD TEODORESCU

Un coleg de „hotel” a avut ghinion. L-a luat SMURD-ul să-l deparaziteze

Uneori călătorii sunt mai răi decât boschetarii

Calm, se suie în tramvai, odată cu mine, nu înainte să mă întrebe cum mă cheamă, dacă mai vreau să îmi răspundă la întrebări. Aflu aşa, împreună cu cei câţiva călători care şi ei au o bănuială de cameră ascunsă, că vorbeşte trei limbi, „româna, engleză şi maghiară, dar o rup şi în franceză”, că la cinci ani citea Jules Vernes, că la şapte ani ambii părinţi au căzut în patima „fără de întoarcere” a alcoolului.

Citeşte şi recită Baudelaire (întreabă călătorii dacă ştiu cum se scrie şi nu se aude nici musca!), ştie pe dinafară melodiile lui The Doors şi spune că are un singur regret în viaţă. Acela că s-a născut prea târziu ca să fi ajuns la Festivalul Woodstock. Idolul său, Jim Morrison, l-a supărat doar fiindcă nu a cântat la Festivalul din ’69, „dar era deja prea bolnav şi drogat ca să mai reziste pe scenă”. Culmea e că Wikipedia confirmă!

Aceeaşi întrebare este pe buzele călătorilor din apropiere: „Cristiane, ce cauţi tu în halul ăsta”? Nu se supără, mai înjură din senin, fără adresă, şi răspunde apoi liniştit că Universul nu este decât o serie interminabilă de întâmplări bizare puse cap la cap şi una. Filozofie de viaţă? „Ceva între Cioran cu Nietzsche…Cristian spune că este şi poet, scrie versuri albe şi are caietul în permanenţă la el, în caz că îi vine inspiraţia. Îl iube