Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, renumit în rândul feţelor bisericeşti şi al credincioşilor prin aceea că a fost primul preot ortodox care a luat atitudine împotriva demolării bisericilor, în cadrul procesului de înnoire urbanistică a Bucureştiului, s-a întors în ţară la 18 februarie 1990.

Vizita părintelui Calciu s-a constituit imediat într-un adevărat eveniment pentru Biserica Ortodoxă Română. Preotul a fost întâmpinat la Aeroportul Otopeni de părintele Galeriu şi de promoţia 1979 a Seminarului Teologic din Bucureşti, cărora li s-au alăturat numeroşi bucureşteni. În timpul regimului comunist, preotul Calciu făcuse închisoare timp de 21 de ani, la Piteşti şi Jilava. După eliberare, a fost obligat să plece din ţară.

Revenirea sa pe pământ strămoşesc a suscitat mai mult decât reacţii de bucurie şi de apreciere. La nici două zile de la întoarcerea sa în ţară a fost denigrat. Primul atac a venit din partea unui miner din Valea Jiului, care a prezentat la Televiziunea Română un document (fără a oferi şi sursa) din care ar fi reieşit părintele Calciu se întorsese în România pentru a destabiliza ţara, răsturnând Guvernul.

Părintele a dezminţit public acuzaţia, precum şi zvonul că ar fi simpatizat Mişcarea Legionară. A anunţat şi că se va ocupa de treburi bisericeşti: un parastas în slujba eroilor Revoluţiei şi slujbe în Pieţele Universităţii şi Romană. Mai mult, părintele a declarat că venise în România pentru a pune bazele unei structuri independente, de amploare naţională, care să gestioneze ajutoarele trimise din străinătate pentru români, pentru a împiedica astfel folosirea lor în alte scopuri decât cele caritabile. Calciu Dumitreasa spunea că deţine informaţii de la Crucea Roşie şi de la alte organizaţii internaţionale umanitare că darurile din Vest dispăreau de cele mai multe ori fără urmă, fără a mai ajunge la destinatari. @N