Fotbalistii de la Politehnica n-au reusit in ultima etapa sa ofere suporterilor un cadou de sarbatori. Pentru a drege cit de cit busuiocul, Politehnica Iasi trebuia neaparat sa cistige pe propriul teren, in ultima etapa a turului, in fata brasovenilor de la Metrom. Din nefericire pentru trupa din Copou, scorul final a fost de aceeasi nuanta cu suprafata de joc acoperita cu zapada. Pe un teren greu, absenta celor mai puternici jucatori ai gazdelor, virful Cojocaru si inchizatorul Dragoi, a contat enorm, jucatorii de buzunar care au intrat in locul lor, Huluba si Onut, fiind vizibil incomodati de conditiile de joc. Aceasta, in timp ce robusta echipa brasoveana s-a simtit ca acasa. Si cum gazdele nu au avut in componenta alti "spargatori de fronturi" (singurul jucator ofensiv cu gabarit, Ionescu, fiind si prea crud si prea sters) greul, mai ales in prima parte a meciului, a fost dus de aparare, acolo unde a excelat Cantea care a jucat aproape fara greseala pe postul de libero. Apoi, cu exceptia degajarii gresite din startul partidei, care era sa coste foarte scump, Campeanu a pus si el serios umarul la protejarea plaselor propriei porti. Nu e mai putin adevarat ca si brasovenii au fost destul de imprecisi ei speriindu-se parca de posibilitatea unei victorii in Copou. La oaspeti, asa cum ne-am asteptat, au lasat o buna impresie incisivele virfuri Curigan si Streltov, bine sustinute din spate de dispecerul Gorga. Apoi, alaturi de siguranta blocului defensiv central (Seitz - Mircioiu) a iesit in evidenta travaliul de exceptie a lui Marsavela, un jucator care, probabil, isi lasa splina acasa atunci cind intra pe teren. Intrarea lui Sava (totusi, mult prea nervos) a adus un plus de periculozitate actiunilor ofensive iesene insa Poli nu a reusit nici ea sa sparga gheata care incoltise pe tabela de marcaj. Una peste alta, a fost un joc placut, chiar peste asteptari daca tinem