Descinderea lui Traian Basescu printre sinistrati s-a produs pe fondul intrebarii "Unde a fost pana acum?". Precedata de varianta "de ce nu-i pasa?", avansata de jurnalistii transformati in politicieni. Benevol, din slugarnicie fata de patron, ca sa-i tina minte cand va veni inca o tura de disponibilizari, sau din convingere. Pe astia din urma ii respect. Au murit oameni in numele libertatii de constiinta.
... Si daca tot s-a dus presedintele, sa vedem ce mai putem poci. Cu riscul de-a fi din nou socotit vandut portocaliilor - cand ii critic m-au cumparat mogulii (ce nerozi!) - , am sa ma situez pe o pozitie contrara valului care spune ca Traian Basescu s-a facut de rahat.
Episodul "Profesoara"
Ce-a facut Traian Basescu in contact cu sinistratii? Nu s-a prefacut a fi altceva decat este: un tip care se simte bine printre oameni, chiar daca oamenii fac parte dintre-o categorie defavorizata. N-a incercat, ca Boc, sa-i construiasca o cusca cainelui ramas fara acoperis, n-a carat nicio galetusa cu supa, n-a dat la pompa.
Stie ca n-ar fi fost credibil. A facut ce stia el mai bine: a vorbit. I-a compatimit, dar nu numai atat: a comunicat. Nu din varful buzelor - "o sa fie bine", "va ajutam", "va inteleg" - , ca Boc, ci scotand la iveala ce-l preocupa. A vrut sa stie daca locuintele erau asigurate - nu e o intrebare de bun-simt?
Si a dat peste o tata (da, o tata) de profesoara, cum sunt cu miile in tara asta, care a inceput sa strige. Era sinistrata, are o scuza, s-au repezit niste tampiti sa comenteze. Aha, deci daca scotea un cutit si il infingea in gatul presedintelui beneficia de clementa.
Si ce-a mai spus seful statului? Ca e jenanta atitudinea acestui dascal. Daca dumneavoastra vi s-a parut decenta, atunci inseamna ca traim in realitati paralele. Plus ca gesturile indicau o suferinta mai mare decat