Încă de pe vremea când se afla în umbra vicleanului Yasser Arafat, Mahmoud Abbas a fost un personaj nesofisticat, echilibrat, cu opinii ferme. Cvartetul pentru Orientul Mijlociu (Uniunea Europeană, ONU, SUA şi Rusia) i-a privit cu entuziasm ascensiunea politică, punându-şi speranţele în liderul palestinian previzibil şi deschis dialogului. Timpul însă a ieşit din ţâţâni (vorba lui Shakespeare), iar personajul cumsecade, mai curând şters, pe care Ariel Sharon îl poreclise "Puiul fără pene", e pe punctul de a deveni, în penuria de lideri, o figură importantă a întregii lumi arabe. Cererea sa de aderare la ONU (depusă în ciuda presiunilor enorme venite mai ales din partea Statelor Unite) şi discursul rostit vineri în faţa Adunării Generale, îl proiectează ca figură-reper într-o primăvară prelungită, bântuită de intemperii.

Cu ce a reuşit preşedintele Autorităţii Palestiniene să stârnească aplauze vineri, de la tribuna oficială a sălii de şedinţe? Hotârât lucru, nu cu retorica. Pe un ton mai degrabă egal, citindu-şi speech-ul, a denunţat "politica de colonizare" a Israelului. "Ne aflăm la tribuna Adunării Generale, fapt ce demonstrează că nu vrem să delegitimăm Israelul, ci numai colonizarea, apartheidul". Şi-a permis să aşeze un diez patetic doar înaintea frazei: "Poporul nostru aşteaptă răspunsul lumii întregi. Noi suntem ultimul popor de pe planetă aflat sub ocupaţie!".

Deloc agresiv, mai degrabă îngrijorat, Abbas a revenit în câteva rânduri asupra disponibilităţii pentru dialog a părţii palestiniene: "Am apelat la toate contactele oficiale, pentru a ne asigura că propunerile noastre au fost primite, dar aceste eforturi s-au lovit ca de o stâncă de încăpăţânarea israeliană (...) Suntem gata să revenim imediat la negocieri, pe baza dreptului internaţional şi cu condiţia opririi totale a colonialismului". Răpunzând reproşurilor americano-israeliene că dem