Portarul ma legitimeaza, ma tutuieste din prima, eu il iau cu Dumneavoastra ca asa e frumos el ma intreaba “De unde esti?”, eu ii zic ca din Satu Mare, el nu se prinde si face ochii mari, imi cere o legitimatie “Sau un buletin” zice, eu ii dau si legitimatia si buletinul, el imi ia doar actul de identitate, formeaza un numar, intrerupe legatura telefonica cu degetul aratator, ma intreaba iar de unde sunt, ii spun de data asta ca sunt de la HotNews, el se blocheaza intrucat trebuia sa scrie in registru cine din partea cui vine, eu ii dictez pe litere, el e fericit, eu sunt fericit, el imi comunica sec ca buletinul va ramane la el pana parasesc institutia, eu ii spun la revedere, el nu, eu sunt preluat de un angajat si condus in sala in care stau reprezentantii presei.
Deodata, pe scari coboara Fostul cu Actualul. Ialomitianu si Dragoi.
Un Gheorghe si un Bogdan, pe numele lor mic. Fostul e cam alb la fata, dar nu ma mai mira asta. Actualul are culoarea tenului pe care o avea Fostul, cand a fost instalat. Vin catre presa, glumesc, ziaristii incearca sa ii traga de limba, Fostul e relaxat si rade, Actualul e cam incurcat, dar sprintar la vorba. Ar vrea sa fie friendly, dar nu prea tare ca nu se stie niciodata ce e in mintea ziaristilor si ce vor scrie. La un semn, amandoi redevin seriosi. Isi netezesc sacourile si ies in fata Ministerului. Urmeaza sa vina Premierul.
Apare Ungureanu. Educat, zambeste si il saluta pe portar. Da mana cu toti, urca impreuna scarile catre fostul birou al lui Ialomitianu. E un aer de primavera in jur, probabil dat de cei 15 SPP-isti.
Intram in sala. Ni se spune sa nu punem intrebari. “Sunt numai declaratii, fara intrebari din partea presei. Pentru intrebari o sa facem o conferinta ulterioara”, ni se comunica. Toti stim ca asa va fi. Din cele mai vechi timpuri, Ministerul roman de Finante comunica exceptio
