Dupa destula tevatura pentru subiectul in discutie, guvernul si sindicatele au ba­tut palma in privinta sporirii salariului mi­nim. Acesta va creste la 540 de lei lunar de la 1 octombrie si apoi la 600 de lei lu­nar de la 1 ianuarie 2009. Tevatura, pen­tru ca su­biectul nu avea de ce sa iste con­tro­ver­se, in special si inainte de toate din per­spec­tiva arhiinvocatului impact asupra cres­terii inflatiei. Partile convenisera deja de la ince­pu­tul anului ca salariul minim sa urce la 540 de lei lunar si disputa asupra conditiei de a exista cresteri acoperitoare in produc­ti­vi­tatea muncii se ducea in jurul unui as­pect cu totul neclarificat si in legatura cu care fiecare parte avea dreptatea ei pe un plan sau altul. Daca este luata ca re­per productivitatea "globala" a muncii (la nivelul PIB), atunci exista loc mult pentru cres­teri salariale, intrucat in domeniu, ca in orice tara bananiera si spre deosebire de tarile capitaliste mature din Vest, spre salarii se indreapta o mult mai mica parte din PIB, in detrimentul profiturilor care iau caimacul. Daca insa este luata ca reper productivitatea muncii din industrie, cea utilizata pana acum, sunt cam depasite posibilitatile de marire a salariilor in cazul in care se tine cont de cresterile de pro­duc­tivitate a muncii din ultimii doi ani, in timp ce in cazul luarii in considerare a cres­­terilor de productivitate a muncii la scara ultimului deceniu mai exista se­ri­oa­se rezerve pentru majorarea salariilor. Daca se ia ca reper productivitatea muncii din industrie, care, ca nucleu al eco­nomiei reale, este izvorul produc­ti­vi­ta­tii efective a muncii, resursele de crestere a salariilor sunt cam epuizate, desi este nedrept de a lega evolutia salariilor din ata­tea sectoare ale economiei de cea din­tr-un sector ignorat, marginalizat si chiar desconsiderat in Romania de azi. Nu dis­cu­tam de ce si cum, spunem doar din pa