Preferabil ar fi ca primarul sa ia mina de pe clubul orasului si sa faca un gest onest: sa caute un investitor serios. Pina la urma, nu e obligat tot ieseanul sa plateasca mediocritatea echipei. Nu sint un microbist inrait, dar nici indiferent nu pot ramine la circul fotbalistic autohton. Sint, ca sa nu ma ascund, un suporter al echipei Steaua Bucuresti. De cind eram mic, dinainte de a cistiga Cupa Campionilor Europeni, in 1986. Nu ratez meciurile nationalei si nici pe cele din cupele europene. Fireste ca savurez un spectacol adevarat, rar de gasit in liga autohtona. Nu merg pe stadion frecvent, tocmai din cauza mediocritatii fotbalului romanesc. Dar nici nu imi scapa unele meciuri, mai ales atunci cind ma intereseaza una dintre echipele combatante. Nu am ratat, de pilda, autogolul de la Iasi al lui Banel Nicolita de acum un an. Bineinteles ca nu inteleg cum e posibil ca sustinerea unei echipe sa transforme o gasca de tineri intr-un cird de cimpanzei turbati. Nu pricep cum iti poti manifesta bucuria sau, dupa caz, dezamagirea prin iesiri violente si dezarticulate, pe care suratele noastre primate le folosesc doar in situatii de urgenta (in special in batalia pentru imperechere). In fine, refuz sa accept ca cea mai mare valoare pe care un om o poate ilustra este sustinerea unei echipe de fotbal, de cele mai multe ori mediocra. Sint sigur ca nici macar in probleme de familie multi nu investesc atita patima. Este firesc ca un oras care se respecta sa aiba si o echipa de fotbal pe masura. Dar tot firesc este ca aceasta echipa sa fie sustinuta financiar de un investitor privat, nu de la bugetul local. Nu mi se pare corect ca toti iesenii sa intretina, din buzunarul lor, o sleahta de baieti lipsiti de atitudine, care, orice s-ar spune, doar la buna imagine a orasului nu pun umarul. Dimpotriva: clubul de fotbal nu e un motiv de mindrie pentru ieseni, asta o poate accepta, l