Dragoste mare la 14 ani Sincera sa fiu, eu la 14 ani inca mai croiam haine pentru papusi si imi faceam temele cu sfintenie. Aveam caiete imaculate, cu linii trasate la doua degete distanta de marginea caietului, cu vesnica prima pagina lasata goala - pe care ulterior scriam numele si clasa - si sa nu mai vorbim de motto-ul dupa care m-am ghidat in primele 8 clase: "caietul este oglinda elevului".
Pentru profesori aveam un respect nemarginit. Chiar si pentru profa de romana care ne intreba pe toti unde lucreaza parintii, dupa care, daca profesia alor tai reprezenta oarsce interes pentru ea, te chema frumusel la catedra si te intreba daca nu pot ai tai sa-i faca rost de nu stiu ce, contra cost. Parintii se dadeau de trei ori peste cap si-o "serveau" pe doamna de romana... moca, desigur! Da' totusi noi o iubeam pentru ca era profa noastra de romana si ne invata lucruri interesante.
Acum vreo doi ani as fi spus ca intre generatia mea si cea care ne calca pe urme nu sunt mari diferente... In momentul de fata gandesc altfel. Gandesc ca "astia mici" sunt cam de trei ori mai evoluati decat noi, si poate ca nu intr-un sens pozitiv. Sunt total lipsiti de inhibitii si de respect pentru valorile fundamentale ale omenirii. Parintii au devenit doar o sursa de venit, spre calea fericirii tancului. Au Internet si TV la discretie si vor cu totii sa ajunga vedete.
Fetitele de 14 ani vorbesc cu atata emfaza despre dragoste incat iti vine sa vomiti. Toate sunt indragostite si gata sa fuga de-acasa cu iubirea vietii lor. Vor sa li se daruiasca partenerilor. Vor sa simta caldura unui alt trup si soapte adanci de dragoste. Fetitele de 14 ani iubesc. Sincer si deplin. Vor sex, dar nici macar nu le-a venit ciclul. Nici macar nu le-au crescut sanii, ce sa mai spun de parul pubian... Dar ele vor alcool, tigaai, droguri.
Baietilor de 14 ani le tropaie hormonii in
