E evident că în relaţiile dintre Europa şi Statele Unite urmează un lung drum al clarificărilor. Acţiunile preşedintelui Bush jr., declaraţiile consilierilor săi au creat unor lideri de pe bătrînul continent sentimente de reţinere, iar printre analişti, necesitatea de a face inventarul: ce au în comun şi cît de diferiţi sînt cei doi aliaţi, pe cale de a deveni rivali. Într-un articol publicat recent în The New York Review of Books (10 februarie 2005), Tony Judt (da, cel cu "România de la fundul grămezii") observa că, pe ambele maluri ale Atlanticului, diferenţele dintre America şi Europa sînt enumerate acum cu o frecvenţă crescută şi cu o acreală corespunzătoare. "Criticarea mutuală e curentă. Pentru comentatorii americani, Europa «stagnează». Nici muncitorii, nici funcţionarii, nici reglementările nu au flexibilitatea şi aptitudinea de adaptare a celor americane. Costurile sociale şi serviciile publice europene nu sînt «sustenabile». Populaţia îmbătrînită şi «răsfăţată» a Europei produce prea puţin şi e prea mulţumită de sine. Într-o lume globalizată, «modelul social european» e un miraj sortit pieririi. Această concluzie apare şi la observatorii «liberali» din America, care se deosebesc de criticii conservatori (şi neoconservatori) prin faptul că o formulează cu mai puţină plăcere. Dar pentru un număr din ce în ce mai mare de europeni, America este cea care are o problemă şi «modul american de viaţă» este cel care nu se poate susţine. Felul cum americanii aleargă după bogăţie, după dimensiunile mari şi abundenţă - ca surogate materiale ale fericirii - este hidos sub raport estetic şi catastrofal sub raport ecologic. Economia americană e construită pe nisip (mai exact spus, pe banii altora). Pentru mulţi americani promisiunea unui viitor mai bun va fi o speranţă neîmplinită. Cultura de masă contemporană din Statele Unite este mizeră şi falsă. Nu e de mirare c