Cind ma intorc din vacanta de sarbatori stiu ce am de facut. Admit sa suport consecintele cind gresesc, nu asta e problema. Dar cu un client vechi si corect nu te porti asa. Macar ai bunul simt de a-i pune un fluturas in cutia postala sau de a-i bate la usa si a-i prezenta, in termeni politicosi, situatia inainte de a-i intrerupe serviciile.
Ce poate face luni dimineata un barbat care cu o zi inainte a stat la birou si a lucrat pentru a finisa unele lucrari incepute cu ceva vreme in urma si care, in plus, are o misiune draga lui, dar obositoare si cronofaga: aceea de a fi baby sitter? Pentru propriul copil, e drept... Nimic altceva decit sa se uite, pe un post de desene animate, impreuna cu pustiul (2 ani si 5 luni) la un film animat cu niste veverite care au cosmaruri cu lupi fiorosi care le alearga si scapa... Ei bine, m-am incurcat. Sincer sa fiu, nu stiu daca si cum scapa. Asta pentru ca exact cind actiunea era in toi, cind suspansul ne marise pupilele si mie, si fiului meu, s-a taiat imaginea. Defectiune tehnica? Nu. Cum am auzit voci pe scara blocului, am deschis usa sa vad ce se petrece. Un tip tocmai ne decuplase si o zbughea pe usa, cocosat si cam incognito pentru un om care este angajatul unei firme serioase. Una care distribuie servicii de cablu, telefonie si internet, RGX & RBX, nu mai stiu precis cum se numeste. Am apucat (avantajul de a locui la parter, prima usa pe dreapta) sa strig dupa el si sa-l intreb daca el este autorul. Fara sa se opreasca, grabindu-se sa iasa din bloc, mi-a aruncat ca da, el a taiat cablul, ca avem datorii... Datorii? Hm, ce datorii? Stiam sigur ca in urma cu 2-3 saptamini platisem ce era de platit. Ba chiar ii cerusem casierei sa-mi spuna cit trebuie platit ca sa fiu la zi. Am verificat ulterior: ultima chitanta data de pe 16 noiembrie. Mai putin de o luna. Cite datorii sa se fi adunat intre timp, pentru ca distinsa firm
