Până la mandatul lui Traian Băsescu, calitatea de consilier prezidenţial părea o funcţie liniştită, calmă, lipsită de răspundere şi obligaţii ieşite din comun.

Deobicei, consilierii cu care şi-au început preşedinţii mandatele, părăseau odată cu acesta palatul Cotroceni. Cel puţin aşa s-a întâmplat la ultima schimbare, când, cu foarte puţine excepţii, echipa de bază a rămas aceeaşi, de la început până la sfârşit, chiar în condiţiile în care se ştia că, indiferent de cine va câştiga alegerile, noul preşedinte va veni cu propria sa echipă.

Dacă pentru Adrian Năstase schema consilierilor era completă cu multe luni înainte, Traian Băsescu s-a trezit aproape peste noapte titular al Cotrocenilor. În primul moment al neaşteptatei sale victorii, nu a avut un alt umăr de sprijin decât cel al celui care, teoretic, ar fi trebuit să candideze el însuşi pentru acest post: Teodor Stolojan. Acesta, dealtfel, l-a şi însoţit în prima sa vizită la Bruxelles. Ceilalţi doi consilieri au venit şi ei, firesc, soţii Săftoiu fiindu-i aproape permanent în preajmă, încă de pe vremea năbădăiosului său mandat de la Transporturi, din vremea Convenţiei. Lista s-a completat în grabă cu câteva ‚etichete’ care trebuiau să arate lumii orientarea noului preşedinte, relaţiile lui Băsescu cu persoane, precum Renate Weber sau Andrei Pleşu (acesta, fost coleg de cabinet) fiind absolut întâmplătoare. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Elena Udrea şi Stana Anghelescu, ele făcând parte din ‚familia’ municipală, care-l însoţea pe la seratele literar-artistice de la Golden Blitz. De la începutul mandatului, Traian Băsescu s-a dovedit a fi un şef dificil şi incomod. Stilul său neconformist şi lipsit de protocol i-a gonit pe Pleşu şi Weber; ‚familiarismele’ le-au fost fatale Elenei Udrea şi Stanei Anghelescu. Singurii care păreau de neclintit în devotamentul lor erau soţii Săftoiu. Lui Claudiu nu