Informaţiile păstrate în documente de arhivă arată că cele mai multe prostituate „oficiale“ îşi făceau meseria în stabilimente de lux, precum „Hotel Bulevard“ şi „Hotel Dacia“. Majoritatea erau şcolite, unele cunoşteau chiar trei limbi străine.
Bordelurile funcţionau legal în Alba Iulia în perioada interbelică, mai ales după 1936, dar şi în anii celui de-al doilea război mondial. Dovezi grăitoare se găsesc în documentele deţinute de Arhivele Naţionale Alba. Femeile care practicau prostituţia erau obligate să se înregistreze la Poliţie şi să meargă lunar la un control medical.
„Catalogul“ cu fete
Chiar dacă au fost uitate de clienţi, practicantele şi-au asigurat intrarea în paginile de istorie. La Arhivele Naţionale Alba se găsesc documente cu date şi fotografii despre prostituatele care colinadu bordelurile oraşului. „Dosarul prostituatelor“ a fost întocmit de Chestura de Poliţie şi folosea pentru a le identifica pe cele care lucrează clandestin, care nu au analizele medicale la zi sau pe cele bolnave de sifilis. În perioada 1939-1941 în evidenţele Poliţiei Alba Iulia erau 89 de prostituate „legale“. Descrierea era una în detaliu. Pe lângă datele de identificare, în registru apare descrierea fizică, nivelul de educaţie, limbile străine cunoscute, dar şi numele restaurantului sau cafenelei unde îşi practicau meseria.
Din documente rezultă o monitorizare atentă din partea Poliţiei. Orice plecare în „interes de serviciu“, într-o altă localitate din ţară trebuia anunţată şi bifată în registrul cu evidenţa. Toate prostituatele erau majore. Din documente rezultă că bordelurile funcţionau pe lângă hoteluri, restaurante şi cafenele. Este menţionat doar un singur caz de prostituţie, la Ighiu.
Hotelul „Bulevard“, cuibul destrăbălării
Stabilementul care atrăgea ca un magnet prostituatele şi implicit clienţii