Nu trebuie sa cadem in capcana fortelor de negociere artificial create, nici in favoarea supermarketurilor, dar nici in favoarea producatorilor romani. Nu trebuie sa parasim taramul obiectivitatii si al realitatii. Justificarile si cauzalitatile invocate de catre patronatele romane din industria alimentara vor trebui mult mai clar definite. Procedura cu privire la acuzatiile de abuz de pozitie dominanta a supermarketurilor s-a incheiat la nivelul Parlamentului European, iar decizia 88/2007 a fost transmisa tuturor parlamentelor nationale si institutiilor responsabile.
Acum investigatia este in derulare la Comia Europeana. Va dura cel putin un an, cred, pana la finalizarea sa, cand am putea asista la directive noi pentru piata de retail sau alte masuri reparatorii impotriva practicilor comerciale abuzive. Patronatele romane s-au ambalat exagerat de tare, au importat argumentele europene fara sa fie in mod obligatoriu valide si pentru Romania. Isi arunca propriile neperformante sub pres, aratand cu degetul incriminator acum exclusiv spre supermarketuri.
Spre exemplu, incapacitatea fermierilor romani de a se coaliza si livra cantitati mari de produse, in mod constant, este o piedica relevanta in accesul cu preturi competitive la rafturile supermarketurilor. Pe acest fond, inteleg si pozitia Consiliul Concurentei din Romania care nu are motivatii solide pentru demararea unei investigatii. Daca urmariti anchetele derulate pe piata nemteasca, britanica, franceza sau spaniola in ultimii sapte ani veti observa ca au un anumit specific, in functie de problemele concrete semnalate pe pietele lor de interes.
Ele se modifica apoi de la o perioada la alta, de la o piata a unui produs sensibil la celalte piete. Era bine daca Romania ar fi avut parte de spete foarte concrete, analizabile bucata cu bucata de catre Consiliul Concurentei. Adica, sa avem o
