Domn' primar,
Vă scriu în calitate de cetăţean al Bucureştiului, cu acces la ştampila de vot o dată la patru ani. Stau undeva prin Dristor, într-un bloc cu alte 41 de familii, oameni simpli, cu griji şi datorii la întreţinere. Mulţi vecini au copii mici şi oftează, gândindu-se, acum, că a trecut vara, la alocaţiile de căldură. La o aruncătură de băţ e Şcoala Generală 87. Domn' primar, de vreo zece ani directoarea se tot chinuie să termine sala de educaţie fizică.
Fiul meu face sport şi mă mândresc cu asta. Practică polo, jocul acela cu mingea pe apă, singurul cu statut olimpic în România, conform ediţiei Londra 2012. Aţi fost vreodată în bazinul Floreasca să vedeţi cum se chinuie vreo 150 de copii, zi de zi, într-o căldare ce nu i se vede fundul din cauza culorii apei şi a clorului? Da, de usturime nu mai vezi mare lucru. Ştiu, am auzit că nu sunt bani de investiţii...
Domn' primar, la începutul anului s-a început construirea unui bazin olimpic la . De i-aţi vedea pe copii cum privesc cu nerăbdare fiecare metru de ciment care se aşează... Parcă-l ridică ei cu ochii în speranţa că vor scăpa de coşmarul Floreasca. Zilele acestea s-a zvonit că s-ar putea întrerupe lucrările, din cauză că nu mai sunt bani.
M-am luat cu ale mele şi am uitat esenţa... Am aflat, domn' primar, că vreţi să scoateţi din bugetul primăriei un milion de euro pentru a ajuta echipa de handbal Oltchim Râmnicu Vâlcea, aflată la ananghie. N-am nimic cu fetele, fac cinste oraşului lor şi României, dar domn' primar, ajutaţi-i pe alţii după ce veţi fi terminat toate problemele urbei care v-a ales. Cu un milion de euro, care ar ajunge în buzunarul a 15 handbaliste, aţi aduce pe terenul de sport mii de copii. Cu un milion de euro aţi putea plăti 250 de antrenori într-un an sau aţi putea finaliza nişte săli de sport.
Domnule Oprescu, nu ştiu