A doua renaştere a operei Atys

După aproape un sfert de veac de la recrearea sa, opera „Atys" este din nou pe afiş în Franţa. Sala Favart din Paris a fost din nou împodobită cu somptuoasele decoruri create de Carlo Tommasi, cu 24 de ani în urmă, pentru premiera acestei opere, graţie unui mecena american, Ronald P. Stanton, un pasionat de baroc, care a preluat jumătate din costurile turneului cu acest spectacol, care începe pe malurile Senei şi se termină pe cele ale fluviului Hudson.

După premiera sa la Curtea lui Ludovic al XIV-lea, „Atys" a fost supranumită „opera Regelui". Se ştie că monarhul fredona cu plăcere ariile. Triumful ei a fost cu atât mai strălucitor la Teatrul Palatului Regal, cu cât publicul se grăbea să participe încă de la premieră la toate reluările, iar ca o consacrare poulară s-au înmulţit parodiile.

„Atys", opera compusă de Jean-Baptiste Lully, este o tragedie, care începe cu un lung prolog, urmat de cinci acte. Libretul, semnat de Philippe Quinault, se inspiră din creaţia lui Ovidiu. Opera a fost creată la Saint-Germain-en-Laye în 10 ianuarie 1676 şi era dedicată „celui mai mare erou", Ludovic al XIV-lea. „Clou"-ul spectacolului se află în actul al treilea. Se spune că Regele Soare se recunoştea în acest Atys insensibil la dragoste, că Cybèle semăna foarte mult cu regina, iar Sangaride, cu Madame Maintenon.

Admirabil structurată, opera este servită de muzica expresivă, de varietatea coregrafică şi de o intensitate dramatică inedită. Ea introduce poezia sentimentelor în teatru şi este prima operă în care eroul moare pe scenă.

Personaje baroce din Atys

„Atys" a cunoscut, din 1987 în 1992, un succes răsunător, cu peste 100.000 de spectatori. Ea este actul de naştere al mişcării baroce franceze, recunoaşterea publică a muncii unei generaţii unite de aceeaşi estetică şi aceeaşi etică a interpretării muzicale. @N_P