19 iulie 1967. Oriunde sunt mai multi oameni, indeosebi mai multe femei, mancatoria, calomnia, lucraturile, sforariile, certurile si paruielile (la propriu si la figurat), barfeala neistovita sunt de rigoare, ba chiar si cei mai dezgustati de aceasta atmosfera sunt dintre acei care participa efectiv la crearea unui atare climat nesuferit. Si fiecare dintre actori, cand nu este retinut pe loc de voluptatea jocului si cand jocul se ingroasa, incearca o evadare in alta ambianta, in alt climat unde manifesta acelasi narav. Narav din nascare care lecuire n-are. Lupul isi schimba parul, dar naravul ba.
Se zice ca plebea romana - in epoca de decadenta - cerea ca pe ceva ce i se cuvenea panem et circenses. Cred ca mai totdeauna multimile au cautat un refugiu in ceva, fie din nevoia de evadare din conditia de munca aspra, cotidiana, fie dintr-o launtrica necesitate de joc, chiar cand jocul acesta poarta numele de razboi, revolutie etc.
Astazi, la noi, in locul jocurilor bestiale din arene, oamenii isi cheltuiesc preaplinul sau nevoia de narcotice mai mult in sali de cinematograf, pe terenuri de sport, la competitii de sport, la competitii de inot, baschet, rugbi, sah, tenis, fotbal. Furia de a poseda masini se incadreaza in acelasi capitol al vointei de evadare cu orice pret, de schimbare de peisaj.
27 iulie 1967. (...) Indeobste, visele lesne le uit de indata ce veghea incepe, spre deosebire de unii care-si povestesc visele cu o memorie uluitoare a tuturor amanuntelor lor, talmacindu-le si rastalmacindu-le. Iata un vis totusi - un crampei de vis - ce am retinut nu stiu de ce. Eram la Alice, intr-o camera mare dintr-o casa din centrul orasului. Si ea imi vorbea cu aerul ei obisnuit, impartit intre realitate si irealitate. La un moment dat, se retrage intr-un ungher de unde o aud lacrimand. Si plange, si plange spunandu-mi ca au napadit-o soarecii s