Silitorii celei mai prime ligi din fotbalul românesc au mai pus-o de un debut. Bine numărați până la 18, după fel de fel de motoliri regulamentare, costelivii prim-divizionari au abosolvit deja etapa cu numărul 1 a unei noi ediții de campionat. Mare triumf, mare bucurie. Chiar dacă a fost ea mai câmpenească, bucuria startului de sezon tot bucurie se cheamă.

Arătarea la față a unor echipe rău chinuite de criza economică și curiozitatea de a vedea la lucru debutantele absolute ale primei scene ne-au lucrat, recunoaștem, la interes. Iar rezultatele primei runde par a avea un discurs atractiv. Cu o condiție. Să nu cheltuim prea multă exigență atunci când privim către prestațiile care au generat respectivele rezultate. Fiindcă, procedând astfel, am constata că bucuria debutului se topește într-o deznădejde iremediabilă. Am constata că trufașii de altădată au retrogradat spre fotbalul secundar și nicidecum invers. Adică să fi escaladat secundarii cine știe ce înălțimi fotbalistice.

Steaua și fluierașii din dotare au risipit multă chinuială pentru victoria la limită împotriva Ceahlăului. Circumstanțele atenuante ale mediocrității în joc ar exista. Dar o echipă cu pretențiile Stelei nu are voie să aboneze la pretexte. Jenantă a fost și prestația CFR-ului în meciul cu nemaiîntâlniții de la FC Botoșani. Și vorbim aici despre o echipă pe care mulți observatori o creditau cu șansa de a se bate cu steliștii pentru câștigarea campionatului. O altă comparație plasează în rușine trupa din Ștefan cel Mare. Pozițiile de start anunțau mari diferențe între Dinamo și Rapid.

Evenimentele ultimei perioade de timp caracterizau situația din Giulești ca pe o temeincă demolare. Discursurile vorbăreților de la Dinamo, în schimb, se doreau a fi extrem de convingătoare în privința unei înțelepte reconstrucții. Realitatea de fapt ne-a convins însă că în fotbalulu