De Crăciun – ştim, cu toţii – ar trebui să fim generoşi. Să dăm ceva cuiva, cît şi cum putem. Sau să facem vreun gest pe care, altfel, nu prea îl facem.
În fiecare an, de Crăciun, încerc să nu fiu Scrooge. Ştiţi că nu-i uşor? Nu-i uşor nici măcar să dai ceva cuiva, să faci pomană, cum se zice. Îmi aduc şi acum aminte de ultima dată cînd am fost să împart colivă în cimitirul Bellu: coliva era bună, făcută de măicuţe. Primul cerşetor s-a uitat dispreţuitor la mine şi m-a întrebat: „Bani nu aveţi?“.
Mi s-a mai întîmplat povestea asta şi în alte circumstanţe. E un cîine bătrîn în spatele blocului, care abia se mişcă şi doarme pe canale să se încălzească. E departe de a fi frumos, are blana scurtă şi aspră, de un galben spălăcit. Pe bot are o cicatrice, semn ale unei vieţi nu chiar line. Arată ca un fost bully care a trebuit să se retragă nu din motive de conştiinţă, ci de vîrstă... (desigur, e doar un cîine...). Pe scurt, am încercat să-i dau ceva de mîncare: resturi de carne gătită. Nu le-a vrut. Le-a mirosit şi a plecat.
DE ACELASI AUTOR Ocolul lumii în fotografii Prietenie, la greu Gossip Girl şi adolescenţii fiţoşi Părinţi şi copii (mai mari) Nu e uşor să dăruieşti. Trebuie să ştii cui şi cum s-o faci. Sînt convinsă că acum pîrghiile s-au mai reglat şi în domeniul ăsta, am văzut la intrarea în multe magazine cîte o cutie sau un coş cu obiecte pentru copiii săraci (orice ar fi însemnînd asta...). Unele librării te îndeamnă să le dai cărţile sau jucăriile vechi. Am auzit şi de diverse proiecte binevenite în şcoli: copiii din şcoli şi licee mai... răsărite sînt rugaţi nu numai să aducă jucării sau haine mai vechi, pentru alţii, din sate sau zone mai... defavorizate, ci sînt organizate chiar acţiuni mai complexe pentru aceştia din urmă. De pildă, la Colegiul Naţional „Sf Sava“, elevii au fost rugaţi să facă prăjituri. Prăjiturile au fost vîndute î
