Sintem tot mai mult Europa si tot mai fara identitate. Asa cum este si Europa. Nu avem un elementar consens al valorilor. Altfel spus, e nevoie de un anumit sos al reciprocitatii, de un subtext coagulant, de o "atmosfera" care sa dea diversitatii un minimum de armonie, o identitate. "Unitate in diversitate" este un slogan frecvent repetat de comisarii Uniunii Europene, slogan nebulos, pe care nu l-am putut pricepe decit intr-o buna zi, in cartierul Tomesti, urmarind o laie de ciini aborigeni. Trebuie spus ca numeroasa populatie canina de astazi nu mai seamana cu ce era inainte de '89. Ciinii de prin ograzile taranilor s-au corcit cu tot felul de potai de rase aproximative ale locatarilor de la blocuri. Dar aceste corcituri poarta semnele caracteristice ale rasei si obirsiei lor amestecate. Putem vedea astfel cite un ciine care incepe ca un dirlau autohton si se termina ca un saint bernard plin de scaieti. Sub un linos plin de glod, un ochi expert poate sesiza botul si ochii melancolici ai unui collie la a treia generatie de bastarzi. Vezi boturi de pekinezi degenerati cu cozi de husky siberian. Dar haita astfel compozita e viguroasa, caci aceasta innoire a singelui o face foarte activa si... miriitoare, ca sa ma exprim blind. Desi in descrestere numerica, spre deosebire de ciini, oamenii s-au schimbat si ei in mare parte. Amestecul la ei este de obiceiuri si moravuri. Daca inainte mai era ici si colo cite o curva in mod accidental, acum la Tomesti sint prostituate profesioniste, care abia asteapta sa se dea legea lui Prigoana. Am intrat in Europa si cu drogurile, aborigenii pitindu-le in stramosescul closet din fundul gradinii. Umbrele morale si spirituale tot mai lungi ale lumii apusene se intind si pe plaiurile noastre. In zilele de sarbatori religioase se formeaza un cirnat de masini la poarta bisericii. Fiii isi aduc „mosnegii" la biserica cu masina, dar ei nu in