Toata forfota asta legata de campania electorala ma lasa rece. Nu atat de rece pe cat si-ar dori unii. Dar totusi⦠Imi propun in fiecare zi sa scriu despre evenimentele din viata politica, dar, din pacate, nu reusesc sa ma ridic la nivelul acestora. Oricate eforturi as face nu reusesc sa inteleg disputa dintre Putere si Opozitie, din simplul motiv ca am auzit-o de atatea ori, ani si ani de-a randul, si acum nu-mi mai spune nimic. Aceleasi acuze de o parte si de alta, nimic nou prin cusaturile politicii romanesti, cam aceiasi oameni fac si desfac itele, e plictiseala mare, nimic nou sub soare. Atata timp cat subiectul national este reprezentat de "agresarea" lui Ion Iliescu, lovit in cap la Montreal, ba cu un sul de hartie, ba cu un crenvurst, ba cu un pumn, inseamna ca nu se intampla nimic in politica romaneasca. Ba, ceva tot se intampla: se ascute lupta de clasa intre sustinatorii infocati ai partidelor si aliantelor! Uneori am sentimentul ca ne-am intors la inceputul anilor â90, cand prietenii de-o viata, sincere si puternice, se destramau pentru nu stiu care figura politica! De parca n-am invatat nimic din incrancenarea fara rost a anilor trecuti, cand in fiecare zi eram amenintati cu solutii miraculoase de catre fel si fel de salvatori ai neamului.
Cei care cred ca balacareala, injuraturile, atacurile la persoana, agresivitatea pot rezolva ceva in politica romaneasca se insala amarnic. Asta nu inseamna ca nu se vor gasi destui sa foloseasca aceste arme in campania electorala. Este felul lor de a fi in a le folosi, existenta, cariera si chiar destinul lor sunt comune cu injuratura. Nu pot trai fara ea si ca atare nici nu pot renunta la ea.
Cu cat se tulbura mai tare apele in politica romaneasca, cu cat agitatia devine mai mare, cu atat imi vine sa scriu mai mult despre toamna. Sau despre mare. Apropo de mare: am descoperit ca inca mai poate s
