După "Năică", "Veronica" şi "Veronica se întoarce", după incursiuni în lumea poveştilor de odinioară, cu amintiri din copilărie sau nu, Elisabeta Bostan a dat frâu liber fanteziei în ecranizarea după cunoscutul basm "Capra cu trei iezi" al lui Ion Creangă. Astfel a apărut filmul "Mama", un musical de mare montare, dar mai ales de o exuberanţă ieşită din comun. "Mama" a fost o coproducţie gigant, care ar fi dărâmat sub povara ei şi un bărbat zdravăn, dar Elisabeta Bostan a făcut-o posibilă, a evoluat încet pe un teren încercat. Nu este deci de mirare că a obţinut Premiul special al Juriului la Festivalul internaţional al filmului de la Moscova şi Premiul special şi Cupa de argint la Festivalul filmului pentru copii de la Giffoni Valle Pianna, Italia, 1977.
Cum poate fi descris acel regizor care creează o poveste? Acel om care ne aduce aminte nouă, roboţilor care ne plătim dările la zi uitând că nu de aceea am venit pe lume, că viaţa poate fi o sărbătoare şi că de noi depinde modul în care întâmpinăm fiecare ziar. Ei bine, Elisabeta Bostan este un astfel de regizor. Musicalul realizat în 1976, "Mama", a reprezentat o fantezie, o feerie cinematografică dansată, cântată şi colorată. Imaginaţie, inteligenţă, ironie, talent dublat de forţă, umor fin, toate acestea au fost ingredientele unei coproducţii de talie internaţională realizată în trei variante distincte: dialog, montaj, coloană sonoră; română, engleză şi rusă, cu trei formule orchestrale diferite, semnate de Temistocle Popa şi Gerard Bourgeois.
"Ce lucru extraordinar este pentru un regizor să intre în întunericul unei săli de cinema, unde nu e recunoscut de nimeni, să fie alături de lumea spectatorilor... de vibraţia trăirilor lor. Simte cum se realizează o conexiune uimitoare, inefabilă între sufletul oamenilor de lângă el şi ceea ce se întâmplă pe ecran.
Tu, ca persoană nici nu mai exişti! E
