Pentru Zig-zag cu Ion Cristoiu, citesc in graba, constient ca din nou sar la un alt domeniu decat cel la care lucrez, cartea lui Lucian Orasel, "Dainuire in raspantii de imperii. Teroarea rosie". Primele capitole ma nedumeresc. Autorul o ia de la Plebiscit. Altfel spus, de la formarea poporului roman. Nu inteleg de ce era nevoie de o asemenea raita in istoria tarii si, mai ales, nu inteleg ce vrea autorul cu observatiile sale despre psihologia poporului roman.

Cand ajung la anii 1944-1947, pricep despre ce-i vorba. Asa cum tradeaza titlul, cartea vrea sa demonstreze ca instaurarea comunismului in Romania a fost posibila in contextul geopolitic complicat de la finele celui de-al doilea razboi mondial. Trasi pe sfoara de Stalin, dar si constransi de imprejurari (americanii si englezii n-ar fi acceptat in ruptul capului sacrificiile unui nou razboi cu URSS, dupa cel cu Germania fascista), Marile Puteri au lasat mana libera rusilor in Romania. Lucian Orasel e adeptul convins al tezei ca regimul comunist a fost impus de rusi in cadrul nevoii lor de expansiune imperialista. O teza menita a administra o scatoalca intreprinderilor propagandistice dedicate regimului comunist.

Astfel ca, pe masura inaintarii in lectura, cartea ma seduce prin subtilitate. De procesul instaurarii comunismului in Romania m-am ocupat si eu. Incredintat ca un regim de un asemenea tip nu se cladeste intr-o zi, doua, nici macar intr-o luna sau un an. Chiar si in conditiile ocuparii militare a Romaniei, lucrurile nu s-au petrecut si n-aveau cum sa se termine peste noapte. Lucian Orasel si-a propus, asadar, sa despice realitatea anilor imediat postbelici pentru a deslusi tactica si strategia Moscovei. De ce avea nevoie Moscova de un proces treptat-treptat? Din cel putin doua motive:

1) Instaurarea comunismului in Romania si in tarile din Est a avut loc pe fondul relatiilor dintre URSS