Vine de acasa obosit. Asteapta de vreo trei saptamani sa obtina un loc intr-o camera de camin, pe care va trebui sa o varuiasca, sa repare patul, masa, sa desfunde WC-ul. Daca n-a uitat cumva de ce se afla in locul in care se afla, isi aduce aminte ca astazi incep cursurile.

Isi regaseste colegii, se bucura ca-i vede, discuta despre cum s-ar putea face sa-si gaseasca ceva de lucru, daca nu stie vreunul o librarie care vinde mai ieftin cursurile, intreaba ce profesori vor avea in acest an: care primeste, care-i al dracului, care are ticnelile lui. Se asaza in amfiteatru, dar nu se simte acasa. Imnul academic izbucneste in difuzoare.

Nu-l stie, ca nu-i la moda si la cata latina a facut in liceu habar nu are ce inseamna "Gaudeamus igitur/ Iuvenes dum sumus". Vorbeste rectorul. Spune ceva despre ultima promotie a vechii structuri universitare. Este vorba despre el si colegii lui. Spune profesorul ca, la anul, cei care vor veni vor invata altfel.

Trei ani sau patru pentru licenta, cu pregatire generala pentru domeniu, pentru ca in urmatoarele etape - master si doctorat - sa se realizeze specializarea si supraspecializarea. Il intereseaza povestea doar atat cat realizeaza ca el va avea o diploma de tip vechi.

Rectorul nu stie in acest moment sa-i explice cum va fi valabila si diploma lui si a celor ce vor veni dupa el, atat in Romania, dar, mai ales, afara, unde viseaza sa munceasca si sa castige bani.

Mai vorbeste rectorul despre sporirea calitatii invatamantului, despre taxe si regulamente, despre consortiul tocmai facut cu universitatea X, despre cat de mult se straduieste conducerea universitatii sa ofere studentilor conditii de studiu si cercetare.

El stie ca "studiul" se va realiza, mai ales, in sesiune, fiindca in timpul anului are un job ca sa poata sa-si cumpere cate ceva, ca nu are bursa, ori