Desi s-au scurs sapte ani de la prabusirea lor, acele turnuri din Manhattan continua sa arunce in sufletele tuturor si o umbra de doliu, si o imensa frustrare. Caci nici pana astazi, la o adica, nu s-a inteles cum s-a ajuns la acea patetica serie de crime prin sinucidere, la solutia unui macel vidat de orice sens, ce parea ca inventeaza din senin partile vrajmase si un front de lupta cunoscut abia dupa izbucnirea ciudatului razboi. Sigur, istoria omenirii a recoltat atatea alte atrocitati provocate de invidie, duse la absurd din ignoranta si fanatism, manipulate de interesele cele mai inavuabile sau, pur si simplu, rezultate din intalnirea frontala a decalajelor de civilizatie.
Dar acel dusman care iesea misterios din umbra, "teroristul" generic al tuturor obsesiilor din ultima vreme, ramane inca o mare enigma si pentru Occident, si pentru Orient, si pentru crestini, si pentru musulmani sau hindusi, din moment ce loveste mai mult in tarile Magrebului sau in Yemen, in Pakistan si prin India, atunci cand nu mai reuseste sa se introduca in tarile occidentale, ce par sa-i fi declansat repulsia.
Teroristul de astazi nu are nici profilul anarhistului de odinioara, nici pe cel al revolutionarului fanatic bolsevic; si nici nu pare a fi animat de filosofia nihilistilor care si-au asumat in trecut iresponsabilitatea unor mari conflagratii intre blocuri si aliante militare, intre sisteme si centre divergente de interese. Teroristul postmodern este anacronic, iesit din noaptea timpului si din vagaunile planetei, o nebuloasa de revendicari de ordin religios, sau din perspectiva unor cutume si obiceiuri locale pe care ai zice ca el le apara cu pumnalul intre dinti de valul globalizarii.
Iar daca ar fi indianul amazonian care trage cu sageti otravite dupa elicopterele ce zboara pe deasupra colibei sale, inca s-ar intelege. Dar e vorba de un terorist cu
