Luînd seama la discuţiile care sufocă în ultima vreme spaţiul public românesc, un cetăţean venit dintr-o altă lume, cea a normalului, ar rămîne descumpănit observînd că întrebarea numărul unu a momentului, pe cale de a o detrona pe cea despre Elodia, e următoarea:
Îl va desemna Traian Băsescu pe Victor Ponta ca să formeze noul Guvern?
Din minimele informaţii dobîndite de cetăţeanul străin despre România începutului de iarnă, sunt cîteva realităţi pe care le-a luat în seamă înainte de a ateriza la Bucureşti. Printre acestea, alături de mulţimea maidanezilor care te muşcă pe gratis şi a muieruştelor care ți se oferă contracost, se numără şi faptul că scrutinul parlamentar va avea loc pe 9 decembrie 2012.
Fireşte, sondajele, părerile băgătorilor de seamă şi Trustul lui Dan Voiculescu dau drept cîştigătoare a scrutinului alianţa contra naturii dintre un partid de stînga, cu cicatrici comuniste – PSD, şi un partid de Dreapta – PNL, care se pretinde moştenitorul anticomunismului PNL interbelic.
În istorie, ca şi în viaţă, e de bun simţ şi e indicat să nu faci planuri din cuţite şi pahare.
Sub acest semn, despre cine va fi desemnat ca premier ar fi normal să se discute după ce BEC va anunţa rezultatele oficiale.
Abia atunci, ştiind raportul real din noul Parlament, vom putea presupune cine e capabil să formeze o majoritate confortabilă pentru investirea noului Guvern.
Cum s-a ajuns însă la situaţia absurdă de a se discuta nu despre scrutin, ci despre o realitate de după scrutin, şi anume desemnarea premierului de către preşedinte?
Răspunsul trimite la două cauze:
1) Una ţinînd de vicleșugurile campaniei electorale. Primul care a ridicat chestiunea că Traian Băsescu ar putea desemna din USL pe altcineva decît Victor Ponta a fost mogulul Dan Voiculescu. I-a urmat Crin Antonescu.