Plt. adj. Marian Vieru are o experienţă de 20 de ani la Pompieri, fiind unul dintre cei care salvează oameni la accidentele cele mai grave. Pentru militarii care salvează vieţi psihicul de fier şi suportul familiei sunt singurele ajutoare care îi ajută să reziste în misiunile traumatizante.

Marian Vieru (39 ani) a păşit în lumea celor care se luptau cu focul imediat după Revoluţie, când a intrat pe poarta unităţii de pompieri de la Slobozia, ca militar în termen. Tot atunci a urmat şi Şcoala de Gradaţi şi în 1991, propaspăt liberat, nu a stat prea mult printre civili şi s-a angajat la Unitatea de Pompieri din Galaţi.

"Ca pompier, cele mai grele misiuni la care am participat mi s-au părut cele de la inundaţii. Nu am ratat niciuna, din 2005 până la cele de la Tecuci, în 2007. E o meserie grea, ştii când pleci dar nu ştii niciodată când te întorci, dar trebuie să o facă cineva şi pe asta", povesteşte plt. adj. Marian Vieru.

Pionier la şcoala de descarcerare

În anul 2000, când asistenţa medicală de urgenţă de la Galaţi era asigurată exclusiv de Ambulanţă, la Târgu Mureş lua fiinţă prima unitate SMURD din ţară. Serviciul, destinat intervenţiilor şi asistenţei de complexitate sporită, l-a atras şi pe Marian Vieru, chiar dacă la acele vremuri nu se întrezărea, în oraşul de la malurile Dunării, perspectiva unei asemenea unităţi.

„Am urmat la Târgu Mureş cursurile de prim ajutor şi descarcerare, care practic m-au calificat pentru ceea ce fac acum. Nu oricine poate face asta, îţi trebuie mult sânge rece şi un psihic puternic şi mai ales trebuie să îţi placă ceea ce faci. Altfel nu rezişti", completează subofiţerul, care în 2007 a fost printre primii recrutaţi la SMURD Galaţi, la grupa de descarcerare.

Salvatorii fără nume

În patru ani, a pierdut şirul accidentelor la care a scos oameni, vii sau morţi, dintre maşinile devenite ghem de fi