Relaţia dintre tutun şi individ devine din ce în ce mai mult o preocupare constantă a societăţilor. Politici sociale şi programe educaţionale sînt dedicate ameliorării tentaţiei şi dependenţei, considerînd aspectul relaţiei între droguri şi socializare, deşi tutunul este considerat, ca şi alcoolul, un drog legal. Psihologia sănătăţii, un domeniu în plină creştere, care se centrează pe atitudinea individului faţă de sănătate şi pe prevenţia expunerii la risc, include problema tabagismului în aria largă a toximaniei. Psihologia sănătăţii exprimă o schimbare în atitudinea faţă de corp şi starea de bine a individului, punînd accentul asupra responsabilităţii individuale. Acest lucru decurge din evoluţia relaţiei dintre stilul de viaţă şi starea de bine. Cu toţii ştim că obiceiul de a fuma a reprezentat odată o atracţie, recomandată de emancipare, de nonconformismul modernităţii, susţinută sau cel puţin tolerată de societate. Sexul masculin era asociat cu tutunul ca expresie a virilităţii, producînd stereotipuri şi astăzi prezente. Emanciparea femeii, adoptarea unor comportamente masculine a erodat însă acest stereotip. În Europa, femeile, încercînd să depăşească constrîngerile sociale, s-au apucat de sport, au început să iasă singure şi chiar să fumeze încă din 1880, demonstrînd refuzul unor discriminări. Virilizarea portretelor feminine era evidentă, mai ales datorită prezenţei ţigaretelor. Se spune că primele ţigări pe care şi le-au aprins femeile în public au fost văzute la restaurantul hotelului Savoy, în 1896, dar că doar cu doi ani înainte trei femei fuseseră arestate pentru că fumaseră în văzul tuturor în Jardin de Tuileries. Era desigur o victorie în lupta pentru emancipare. Era de asemenea şi o metodă de a ameliora obiceiul de a separa sexele în spaţiul social. Fumatul şi jocurile de noroc, mai ales cărţile, către începutul secolului al XX-lea, au dus la