Succesul telenovelei despre cel mai important sultan otoman îi face pe istorici să explice că între viaţa personajului ficţional şi cel real există diferenţe majore. „Suleyman Magnificul”, serialul despre cel mai important sultan al Imperiului Otoman, a tulburat Turcia, Orientul Mijlociu şi a devenit, în mai puţin de un an, un fenomen în toată zona balcanică, inclusiv în România.

Televiziunile care îl difuzează adună audienţe record în teritoriile peste care a domnit Soliman Întâiul. În aceste ţări chiar şi un sfert din populaţia care deţine un televizor priveşte serialul turcesc. Dacă pariul cu publicul a fost câştigat în doar câteva luni, actorii au devenit vedete regionale, hainele din serial remodelează ţinutele tinerelor turcoaice, prezentarea romanţată a glorioasei epoci a sultanului Soliman este sancţionată de istorici, de musulmanii conservatori şi chiar de premierul Turciei. Unii găsesc revoltător faptul că Soliman, musulman fiind, este prezentat mai mult în situaţii bahice decât în cele care l-au consacrat în istoriografie, de conducător luminat al imperiului. Alţii descoperă în fiecare episod obiecte care nu existau pe vremea ”Magnificului”. Producătorii le răspund simplu: ”Istoria are nişte reguli, televiziunea altele”. Din controversă în controversă, cu proteste şi blesteme la poarta televiziunii care îl produce, serialul a devenit un fenomen regional care schimbă mentalităţi şi dezvoltă pentru prima dată în detaliu un nou tip de personaj ficţional istoric. Sultanul.

Serialul fenomen „Suleyman Magnificul” la testul istoricilor

Blestemele lui Erdogan

După primul episod din „Suleyman Magnificul”, CNA-ul turc a primit 70.000 de plângeri din partea telespectatorilor furioşi că un erou, apărător al Islamului, este prezentat în ipostază de om cu vicii şi pasiuni pentru femei. După alte câteva difuzări primul-ministru al Turciei, Recep E