Foto: Tudor Cireş / Jurnalul Naţional Satul e în sărbătoare, lumea se veseleşte, dar undeva există cineva care nu şi-a contenit lucrul cel de fiecare zi, tocmai pentru ca celorlalţi să le rămână bucuria întreagă. Pe Leonica Avram, venită în sat la Şişeşti de la Baia Sprie, localitate megieşă, am întâlnit-o în cuhnie, pregătind bucatele pentru sute de oaspeţi. Pentru ea, gastronomia este profesie, pasiune şi zestre primită de la un şir nesfârşit de socăciţe.
Meniu pentru Ispas
Pentru că noi ne-am aflat acolo în zilele Paştilor, mai întâi am cerut să ne desluşească ceva din ceea ce se găteşte în această perioadă din an. „Acum, caracteristice sunt mielul, şunca de casă, ouăle şi pâinea de casă”, îmi răspunde. „Cam la fel o să gătim şi peste 40 de zile, la Înălţare.”
„Zămuca de miel” (adică ciorba) se pregăteşte din cap, gât şi picioarele din faţă. „Se taie morcov, pătrunjel, ceapă, gulie. Carnea se fierbe 30 de minute, apoi se pune zarzavatul, la foc mic, până fierb şi legumele, şi carnea. Se scoate carnea şi se face un sos dintr-un gălbenuş de ou, o lingură de făină şi smântână. Între timp se pune şi cam o grămăjoară de măcriş. Tot atunci pui şi smântâna cu făină. După ce am dat oala deoparte se pune o legătură de leuştean tocat.” Se mai fac ouă fierte în şuncă, astfel: „Şunca de porc se degresează, se pun ouăle într-un tifon şi se pun la fiert cu şunca, cam la o oră după ce s-a pus aceasta la fiert. Capătă un gust de afumat. Această reţetă e învăţată de la o doamnă preoteasă vicar, Otilia Sărmăşan”, îmi mai spune dna Leonica.
Reţete maramureşene
Pe nesimţite, păşim în universul gastronomic maramureşean. „Avem şi noi fripturi mai deosebite. De exemplu, friptura de porc, de ceafă. Tăiem ceafa, se bate puţin, se prăjeşte doar cât să facă o crustă, apoi se pune într-o tigaie cu ulei în care se prăjeşte înainte o ceapă c
