A fost odata ca niciodata un oras de zapada, unde toate erau albe si locuitorii erau nefericiti pentru ca le era tot timpul frig. La marginea acelui oras locuiau doi bunici cu nepoata lor. Singura bucurie a fetitei era ziua de duminica, cand veneau fratele si parintii. Ei ii aduceau dulciuri si povesteau in fata sobei.

Intr-o seara, iesind din curte, fetita a vazut un iepuras alb cu o panglica rosie la gat. Vazand asa o culoare neobisnuita, fetita il intreba ce este si de unde o are si ca ar dori si ea. Iepurele ii raspunse ca panglica rosie o are de la Mos Craciun si ca de putut, deocamdata nu o poate duce la el, dar pe seara, cand vine fratele ei vor pleca. Trebuiau sa plece fara stirea bunicilor si aveau de mers prin padure si sa treaca un pod pazit de Minciunica.

Dupa lasarea noptii, fetita, baiatul si iepurasul o pornira la drum. La un moment dat, copacii cei mari din padure s-au scuturat si iepurasul a fost ingropat in zapada. Fetita l-a luat si l-a bagat in paltonul ei si si-au continuat drumul. Ajungand la pod, Minciunica le-a cerut copiilor sa plateasca trecerea peste pod. Ea le-a spus copiilor ca drumul spre Mos Craciun e lung si vor avea de trecut peste munti si campii. Fetita i-a spus ca minte si Minciunica a inghetat. Dupa ce au trecut podul, in fata lor se ivi o priveliste minunata: in dreapta si-n stanga se aliniau brazi verzi incarcati cu globuri, beteala si tot felul de jucarii. La capatul potecii se intindea o pajiste verde, unde pasteau cerbi cu clopotei de argint in coarne.

Mergand astfel au ajuns la o casa colorata. Inauntru era un batran ca si bunicul lor, numai ca avea o barba lunga si alba. El sedea pe un scaun langa o soba, in care ardea un foc auriu. Mosul era imbracat in rosu. El i-a intrebat ce cauta acolo in seara de Ajun, la care copiii i-au raspuns ca la ei nu este Sarbatoarea Craciunului si ca au venit sa-l r